"Și voi de ce râdeți? Râdeți de voi înșivă!…"

Frica de autoritate, lipsa de caracter, umilințele asumate benevol pentru păstrarea scaunului, minciuna, prefăcătoria, orbirea în fața evidenței, nimicnicia, compromisurile permanente, dorința de parvenire cu orice preț… toate, dar absolut toate fac parte din viața noastră de zi cu zi. Le refuzăm, nu ni le recunoaștem decât undeva într-o oglindă a sufletului, când ajungem să realizăm cât de mici suntem în propriii ochi.
Scrisă de N.V. Gogol la sfârșitul anului 1835, la sugestia lui Pușkin, având la bază o întâmplare reală povestită de acesta, piesa "Revizorul" a fost considerată subversivă de către înalții funcționari ai guvernului Țarului Nicolae I și de către critica oficială a vremii. În schimb, a avut un succes enorm în fața publicului.
La fel de imens a fost și succesul repurtat pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Constanța miercuri, 13 aprilie, în transpunerea unei "garnituri" teribile de actori de la Teatrul de Comedie, în frunte cu Horațiu Mălăele și George Mihăiță.
Primul, în dublă postură, de regizor și actor, a dat viața golanului sărac confundat cu revizorul ce urma să vină în oraș. Dar care, isteț din cale-afară, își intră repede în rol și profită maxim de situație, batjocorindu-i pe mai marii orașului.
George Mihăiță, în rolul primarului corupt, șef peste cretini și dobitoci, ajunge să-și sacrifice fiica "slabă de înger" pe altarul așa-zisei iubiri înfiripate între ea și pseudo-revizor.
Cu un dialog teribil de comic ca "fierea", la limita înjosirii umane, piesa ilustrează ridicolul și gustul amar al realității contemporane satirizate într-un mare fel, mai ales atunci când "primarul" întreabă sala: "Și voi de ce râdeți? Râdeți de voi înșivă!".
Și astfel, spectatorul părăsește sala cu un mare semn de întrebare: "Ne vom face bine vreodată?".