Adolescenți de care avem nevoie

"Simt că primesc mai mult de la o carte, decât de la o noapte în club"

4069
2

Articole de la același autor

Să ai doar 17 ani și să lucrezi la o trilogie științifico-fantastică în timp ce colegii tăi de clasă pierd nopțile prin cluburi mi se pare chiar o anti-aroganță. 


Și totuși, eleva Eliza Mazilu, din clasa a X-a la Liceul Internațional de Informatică, doar ce a lansat, zilele trecute, primul volum dintr-o trilogie la care lucrează de aproape doi ani și jumătate. Partea I - "Tărâmul de dincolo" din trilogia "Stele întunecate" a fost lansată în prezența prof. Alina Mihalache, a universitarului Enache Tușa și Danei Anghelescu, reprezen-tantul editurii Libris. 


Ca orice adolescent… normal, pe la 12 ani a început să țină un jurnal, de care recunoaște că nu se desparte nici acum. 


"Totdeauna mi-a plăcut să țin ceva doar pentru mine, mai personal, pe care să nu le împărtășesc cu toată lumea. Am simțit că astfel pot să mă cunosc mai bine, prin intermediul scrisului și chiar așa a fost", mărturisește Eliza. 


O idee venită la 14 ani 
Apoi s-a "antrenat" scriind povești scurte, fragmente. 
"Cu această carte am împărtășit, însă, tot ce am simțit. Am început să scriu la ea pe la 15 ani. Ideea mi-a venit pe la 14 ani, dar am mai prelucrat-o, am mai schimbat-o, m-am mai răzgândit, nu eram sigură de personaje, ca până la urmă să mă decid să o scriu. Mi-a plăcut foarte tare ideea, m-am implicat foarte mult emoțional, m-am ambiționat să scriu și am făcut-o cu pasiune", a continuat adolescenta. 


I-am propus să-și promoveze cartea și atunci am aflat că este o lectură despre îngeri și demoni, despre bine și rău, despre Rai și Iad, iar protagonista, Jocelyn Dawn, este o tânără care a învățat să se descurce pe cont propriu în toate situațiile, preferând să nu primească ajutor de la nimeni. Personajelor a încercat să le ofere un trecut cât mai diferit, care să-i afecteze și în prezent. Mesajul cărții, declarat de autoarea de numai 17 ani, ar fi că nu tot ceea ce pare bun este bun, dar nici inversul, și anume că tot ceea ce pare rău este rău. 


Prea… fragedă pentru o experiență de viață, am întrebat-o pe mama ei, Claudia Mazilu, dacă și-a ajutat fiica, iar răspunsul a venit prompt: "Nu m-a lăsat absolut deloc să o citesc, nici măcar un fragment, până în momentul în care a apărut. Acum are circa 180 de pagini din următorul volum și nu vrea să-mi spună nimic. Și vă dați seama că sunt curioasă de mor!". 


Lectura preferată 
Pentru că genul abordat, ficțiunea, este foarte la modă în rândul adolescenților care citesc, am vrut să știm ce lecturi preferă. 


"J.K. Rowling - «Harry Potter», Cassan-dra Clare - «Instrumente mortale» și care să zicem că m-au ajutat să evoluez, dar îmi place să cred că ceea ce scriu este original și nu mi-au influențat șirul evenimentelor. Dar citesc toată ziua, în permanență am o carte în mână", spune Eliza. 


Cum reușește, ce o determină, spre deosebire de marea majoritate a generației sale? 
"Probabil nu au dat de cartea potrivită pentru ei. Nici mie nu îmi plăcea să citesc când eram mică, dar acum am ajuns să mă simt ca într-un portal când citesc. Mă transpun, sunt în o mie de locuri, dar de fapt stau într-un singur loc. Chiar dacă pare plictisitor, simt că-mi dezvolt mintea prin lectură. Recunosc nu sunt fana tuturor autorilor, citesc doar ce-mi place și nu o fac din obligație. Chiar dacă altora li se pare straniu că în loc să ies într-un club stau și citesc. Simt că primesc mai mult de la o carte, decât de la o noapte în club. OK, mă distrez, o oră-două, îmi țiuie urechile trei zile, dar nu rămân cu niciun sentiment. Cum am simțit goluri în mine săptămâni după ce am citit «Instrumente mortale» sau «Percy Jackson și zeii din Olimp». Probabil datorită personajelor care au povești interesante și triste în același timp, având probleme atât de diferite încât par actuale și pot corela cu ele", mărturisește eleva Liceului Internațional. 


Eliza spune să seria "Cronicile din Narnia" (șapte volume), citită prin clasa a IV-a, i-a declanșat setea de lectură și încet încet și-a făcut propria bibliotecă. 


Nu puteam să încheiem fără să nu o provocăm vizavi de programa școlară pe care o studiază. După o… grimasă, a mărturisit că nu se declară o foarte mare fană a lecturilor impuse, dar nici că le urăște, de nevoie: "Unele mi-au plăcut, cum ar fi «Enigma Otiliei». Dar asta probabil pentru că atunci când le citesc mi le imaginez altfel. Conturez acțiunea în felul meu propriu și personajele în mod diferit, într-o ipostază mai fericită". 


Pe 31 martie, va merge la Târgul de carte de la Brașov, pentru a-și prezenta volumul, iar prin luna decembrie, speră să îl lanseze pe cel de-al doilea și are idei deja pentru al treilea volum. 


Comentează știrea

Doru
15 martie 2017
Zau ?

Avem elevi care isi vad de carte si se formeaza armonios , trup si suflet . Au caracter , rabdare , dorinta de cunoastere si se intrevad cumva razele genialitatii lor , fara sa pozeze , fara sa epateze , fara sa iasa in decor cu scop publicitar , de tip can-can . De altfel , acest narcisism , caracteristic celor care ,,se baga in fata'', nu este numai deranjant , ci si toxic pentru societate : reprezinta ingredientele pentru superficilaitate si hranesc nesanatos ego-ul parvenitilor ! In cazul acestei eleve , cu lecturi si discurs destul de infantile - in sensul ca ar rescrie si opera lui George Calinescu -ii prevad un traseu existential extraordinar de original : chiar va scrie mai mult decat va citi ! La citit ,daca mai are timp , in mod obligatoriu , ar trebui totusi , sa intervina profesorii sai , pentru ca , asa cum vad , pana acum n-au facut-o . Si este condamnabil !

mazare
15 martie 2017
GRESIT

Gresit! In club primeai minim 50 eur.

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.2253 secunde