Sinceritatea unui dascăl ajuns celebru: "Școala o să formeze în continuare și genii și idioți"

Ieri, sala mare a Casei de Cultură din Constanța s-a transformat într-o uriașă clasă, iar pe scenă profesorul de joacă Leon Magdan le-a predat copiilor poate una dintre cele mai dragi ore din "cariera" lor de elevi.

Leon Magdan, câștigătorul locului II la mega-show-ul "Românii au talent", a predat mai întâi religie în școala în care a fost elev și apoi, din dragoste pentru copii și din dorința de a interacționa cât mai mult cu ei, a început să scrie cărți și să facă spectacole. După spectacolul de ieri, acesta a acordat un interviu pentru Cuget Liber în care povestește cititorilor despre arta jocului și menirea de a fi dascăl.

- Mi-a plăcut când le-ați spus copiilor să nu aibă încredere în ce aud și văd la televizor.

- Sunt un om foarte sincer și nu pot să fac reclamă la lucruri în care nu cred. Atâta timp cât la televizor sunt zăpăciți copiii cu lucruri care nu sunt sănătoase și scrie, vai de mine!, că e natural și îți aduce fericirea, consider că e un gest incalificabil. Sunt jucării care se vând în colecție numai ca să îi amăgească pe copii de mai multe ori. Dacă tot vrei, ca om de afaceri, să faci bani, gân-dește-te dincolo de profit și la utilitatea jucăriei. Distractive, de acord, dar utile. Copiii sunt foarte receptivi, dornici să se joace, de ce să vinzi niște prostii?

- Ați mai spus, în spectacol, că școala nu trebuie să fie tristă.

- Da, din păcate, ma-teria mea preferată a fost vacanța, în condițiile în care toată copilăria mea am fost curios și dornic să aflu cât mai multe, să învăț cu drag. Iar ceea ce încerc eu prin aceste spectacole este să le deschid și copiilor, și părinților, și cadrelor didactice dorința să-și facă viața cât mai plăcută. De ce să te duci cu atâta tristețe la școală?

Nu vreau să judec sau să critic pe nimeni, însă programele școlare sunt îngrozitoare. Dar asta nu înseamnă că fiecare cadru didactic nu poate să-și înfrumusețeze ora, să o facă mai atractivă. La catedră, ca și artistul, trebuie să faci spectacol, dar nu în sensul de a te strâmba sau să devii caraghios. A face spectacol din ora de curs înseamnă a ține trează atenția celui din bancă, a-i trezi interesul pentru ceea ce predai. Orice materie îți permite să treci dincolo de catedră!

- Noi avem o problemă: a ajuns și educația să treacă prin stomac.

- Este, într-adevăr, incalificabil faptul că tocmai cadrele didactice au salarii atât de mici. Și eu am predat și știu ce înseamnă să stai patru ore într-o clasă, cu copiii. E foarte greu, dar nu este o scuză pentru cadrele didactice să nu-și facă cu drag meseria. Sfinții părinți aveau o vorbă: decât să stau degeaba, mai bine muncesc degeaba. Vorba aceasta nu poate să o înțeleagă decât cineva care muncește de drag. E foarte important și salariul, e adevărat, dar și mai important este ceea ce lași în urmă, satisfacția lucrului bine făcut. Nu vreau să cad în clișee, dar dacă nu poți fi un dascăl bun, mai bine lasă-te! Dacă nu faci treabă bună ca profesor și nu se vede asta asupra copiilor, mai bine lasă-te! Că ești bine sau prost plătit, dacă tot ai ajuns la catedră fă-o cât poți mai bine, pentru că acei copii te văd și te judecă după amintirile frumoase pe care le-ai lăsat. Categoric, facem grevă, ne punem amprenta, ieșim în stradă, spargem geamurile la inspectoratul școlar, dar nu ei sunt cei vinovați. Vina este numai a guvernanților care nu înțeleg că educația este prioritate zero și că trebuie alocați mai mulți bani. Personal, cred că există com-panii, corporații mari care au profituri pe care doresc să le investească în educație.

- În final, cum comentați faptul că Religia nu va mai fi materie obligatorie?

- Orice materie este foarte important cum este predată. Dintr-un anumit punct de vedere, Religia formează oameni. Iar societatea are nevoie de oameni, nu de indivizi, nu de tovarăși, nu de entități. Am avut musulmani și catolici în clasă, dar eu nu încercam să-i fac ortodocși, ci oameni. Și asta depinde foarte mult de profesor, și nu de programă sau de manual. De exemplu, în clasa a IV-a se predau veșmintele ierarhului și sunt convins că nimeni nu este interesat de acest aspect. Încearcă la ora de Religie să le formezi sufletul cu povești frumoase din viețile sfinților, ale marilor români. Din păcate, în școală încercăm să formăm cât mai mult mintea copilului și prea puțin sufletul lui. Și atunci ne mirăm de ce ne trezim în societate cu tot soiul de indivizi. Îmi pare rău că sunt atât de pesimist, dar școala o să formeze în continuare și genii și idioți. Și atunci rămâne la latitudinea părintelui și a școlii să scoată tot ce-i mai bun dintr-un copil. Și nu trebuie să așteptăm de la sistem.