Concurs "Statuile Constanței întorc spatele orașului și oamenilor"

Joi, 5 februarie, Galeriile Amfora vor găzdui vernisajul unei expoziții retrospective a pictorului constănțean Radu Horobăț. Expoziția, care se axează în special pe portrete și peisaje, poate fi vizitată deja de public.

Horobăț este profesor de desen la Palatul Copiilor Constanța din 1966, iar la ora actuală se ocupă de pictură pe sticlă. "Pictez din copilărie. Am absolvit Liceul de Artă și Facultatea de Artă din Iași. Mi-a plăcut să desenez, dar nu mi-a plăcut matematica. De asta nu m-am făcut arhitect", spune pictorul.
"Este o expoziție retrospectivă, cu picturi din anii 70 și până anul trecut, care reprezintă, în general, portrete compoziționale, peisaje din Dobrogea, flori, precum și natură moartă și statică. Picturile sunt, majoritatea, mai vechi. Sunt picturi în ulei, iar celelalte, mai noi, sunt în nuanțe de acril. Majoritatea sunt după modele, celelalte sunt peisaje. Ca tehnică de lucru folosesc puține: în cuțit și în pensulă", mai spune Horobăț.

De vorbă cu artistul despre expoziția personală
Pe simeza din stânga sălii se înșiră naturi statice și peisaje. În continuare, pe simeza opusă intrării sunt așezate o serie de portrete, iar la dreapta vizitatorul poate admira peisaje constănțene. Tablourile sunt foarte diversificate și multe nu par să fie pictate de aceeași mână: "Sunt din diferite perioade și de aceea am folosit alte tehnici" explică artistul. "Am căutat să surprind diferite momente constănțene. Peninsula, jos e Poarta unu, acela e Anghel Saligny, pescăria, deci peisaje din Constanța. Aici am ceva din deltă. Pescăria din Jurilovca. Aici e natură moartă și statică. E puțin modern, dar nu un modernism dus la extrem. Am și abstracte, dar aceea va fi o altă expoziție".
Horobăț are un ochi special pentru statui, pe care le surprinde într-o ipostază originală: "Am căutat și câteva statui. În Constanța nu sunt foarte multe statui. Iar eu le-am făcut cu peisajul în față și statuile văzute din spate. Statuile, la un moment dat, întorc spatele orașului și oamenilor. Să observați lucrul acesta, că toate statuile sunt cu spatele către oraș. Eu am avut viziunea aceasta, dar ele sunt, de fapt, orientate spre mare".
Într-adevăr, statui, precum cea al lui Ovidiu, "cinstesc" cu spatele pe trecători. La evenimente oficiale ținute în Piața Ovidiu, în fața fostei Primării, actualul Muzeu Național de Istorie și Arheologie, statuia poetului exilat la Pontul Euxin ajunge să stea nepăsător, cu spatele la vacarmul sărbătorii.
În cariera sa de pictor, Horobăț a avut ocazia să surprindă și momente din propria viață: "Acest tablou este un fel de autoportret, de când învățam pentru diferite examene după absolvire. Noi avem tot felul de examene de grad. Și trebuia să învăț cu picioarele în lighean, ca să nu adorm. Erau niște obiecte foarte plictisitoare", spune el, arătând un tablou din partea dreaptă a simezei din fundul sălii. Însă tema la care pare să revine din nou și din nou este peisajul constănțean: "Aici, de exemplu, e faleza nord. Am o serie întreagă despre Faleza nord, despre care am înțeles că o să dispară acum. O să facă o șosea aici. Din punct de vedere al picturii este extraordinar de frumoasă, cu râpele acestea pe care curge apa. Apa, vedeți, se scurge spre mare, așa cum viața oamenilor tot spre mare se scurge acolo, spre infinit".