Sute de oameni au umplut Teatrul Fantasio ca să-și ia adio de la Jean Constantin

Ieri, cei care l-au iubit pe regretatul actor și-au luat rămas bun de la Jean Constantin, al cărui corp neînsuflețit a fost depus în foaierul Teatrului de Stat. Familie, prieteni, colegi, personalități dar mai ales oameni obișnuiți, i-au adus un omagiu, cu lacrimi în ochi și cu nostalgie în suflete, celui care a fost maestrul comediei românești.
La căpătâiul lui Jean Constantin s-a aflat și soția sa, Nina Jean, care a mărturisit că maestrul era fericit că avea spectacole, deși se confrunta cu probleme de să-nătate: "L-am întrebat: «De ce te mai duci la spectacole?» «Nu pot să nu mă duc», îmi spunea, și a jucat până în ultimul moment. Știa că nu are voie, dar nu a putut să renunțe, așa de mult simțea teatrul. Nici nu accepta ideea că era bolnav. N-avea voie să facă efort dar nici nu putea să trăiască altfel. Dacă știa că are spectacol peste o săptămână, era fericit, repeta tot timpul… a trăit cum i-a plăcut".

Omul care aduce hazul
Așa a fost denumit de Jean Badea, cel care a scris istoria artiștilor constănțeni, și datorită căruia avem, acum, ocazia de a face cunoscute mai multe aspecte despre viața și gândurile maestrului.
Jean Badea trasează viața lui Jean Constantin în monografia "Omul care aduce … hazul", publicată în anul 2000, din care aflăm parcursul actorului, evoluția la Teatrul Fantasio, dar și dramele sale artistice.
S-a născut la 21 august 1927, în orașul Techirghiol. Micul Constantin, căci acesta era prenu-mele său, alintat Cornel, a absolvit clasele primare și gimnaziale la Școala nr. 3 Constanța. Merge, apoi, la București, pentru a urma cursurile Școlii de Arte și Meserii, în 1941. Izbucnirea războiului l-a făcut pe tatăl său, Dumitru Jean, să-și adune copiii pe lângă el, acasă la Constanța, îndrumându-i către meserii cinstite.
"Jean, un adolescent șturlubatic, își încercase forțele în câteva marafeturi (cofetar la un patron din industria locală a zaharicalelor, ajutor de zidar, creator de modele de pantofi cu talpă de plută și balonseide…, pentru care era invidiat în «gașcă»), dar se ținea și de șotii, șicanând polițiștii slabi de înger sau micii comercianți și piețari, pe care îi păcălea sub masca «inspectorului pentru pre-țuri și calitatea produselor". De obicei ataca temerar și, după ce producea panică printre negustorii pungași, se retrăgea strategic…", arată Jean Badea. ("Omul care aduce… hazul", editura Leda& Muntenia, Constanța, 2000, p.12-13).
Era cunoscut în anturajul său drept un bun dansator, dar, în ciuda visurilor de a deveni artist, s-a angajat, pentru a-și câștiga existența, ca docher la silozurile din port, devenind, apoi, brigadier pe șantierul Bumbești - Livezeni. A revenit la Constanța tot pe postul de docher, petrecându-și serile pe scena Clubului Dezro-birea.
A venit și vremea încorporării, tânărul Jean îndeplinind stagiul militar la Regimentul 9 grăniceri din Turnu-Severin. După lăsarea la vatră, timp de cinci ani este șef al secției transporturi în cadrul Electromontaj Constanța, șef al serviciului normare-salarizare de la IMUM Medgidia. Insațiabila poftă de scenă îl determină să se îndrepte către teatru, în 1957 intrând prin concurs în colectivul secției de estradă a Teatrului de Stat, unde rămâne până la pen-sionare, în 1987. Debutează într-un rol de ursar, în "Estrada pe satelit", urmând, apoi, zeci de spectacole, fiecare aducându-l pe tânărul și explozivul actor cu un pas mai aproape de virtuozitate: "Carnaval pe note", "Ca la Constanța", "La mare și la…mai mare", "Avem și noi mascații noștri", "Fără noi nu e spectacol", "Săracu’ Gică", "Super-Fantasio" și multe altele.
După nouă ani de estradă, Jean Constantin își începe cariera cinematografică, debutând în filmul "Procesul alb", în regia lui Iulian Mihu, care i-a încredințat rolul Gică Hau-hau. Iată că cinematografia îi permite actorului să explodeze cu adevărat, fiind solicitat, după prima apariție pe ecran, de 24 de regizori. Zecile de filme care au urmat - precum seria "Brigada Diverse", "Toate pânzele sus", "Nea Mărin Miliardar", "Miss Litoral" - rămân mărturie a faptului că Jean Constantin, actorul nostru, nu ne va părăsi niciodată.
***
Emil Boc, prim-ministru: "Cunoscut mai ales ca unul dintre regii comediei, artist de o remarcabilă vitalitate, expresivitate și varietate a nuanțelor, Jean Constantin face parte dintr-o galerie de actori care, pe neașteptate, duc chiar momente de maximă savoare în atingerea tragicului, reușind virtuozitatea rară a tragicomediei.
În memoria spiritului ludic și a nemăsuratei jovialități a maestrului Jean Constantin, poate că e mai bine să zâmbim amintindu-ne de personajele cărora le-a dat viață, în palmaresul său cinematografic impresionant, și astfel să îi păstrăm vie amintirea, cred că așa i-ar fi plăcut".
În această dimineață, prefectul județului Constanța, Claudiu Palaz, și subprefectul Mircea Iustian vor depune coroane de flori din partea Președinției și a Guvernului României.
***
Georgeta Văcar, fostă balerină, colegă cu Jean Constantin la "Fantasio": "Nu făcea diferențe între oameni, fie că erau colegi, mașiniști, șoferi. Te făcea să râzi din orice, oricât erai de supărat, era prietenos. Sunt actori foarte buni în țară, dar el avea un lipici, nu puteai să treci pe lângă el fără să întorci capul sau să zâmbești".
***
Dănuț Culețu: "Sunt profund mișcat de dispariția lui Jean Constantin - acest reper de care avea nevoie cultura constănțeană, atât de prăfuită și hăituită.
Cu această ocazie, trag un semnal de alarmă, pentru că nu apreciem în mod civic valoarea culturală a unor oameni, în condițiile în care identitatea unui oraș, a unei țări, e dată de cultura sa.
Acest om ne-a făcut să simțim că suntem și noi pe lângă el în lumina rampei. Pentru acest lucru, aș vrea să-i mulțumesc și să îndemn constănțenii să-și respecte adevăratele valori, pentru că pleacă fără să le spunem cât de mult le iubim. E o lecție, sper, pentru noi toți, mai ales pentru cei care conduc administrația, că un oraș nu poate avea identitate decât dacă-și onorează oamenii din cultură".