Teatrul de Operă și-a pierdut unul dintre cei mai talentați tenori

"Asemenea stelelor, a plecat în tăcere și discreție, ducând cu el raza de lumină cu care i-a încălzit pe toți cei apropiați și tot asemenea lor, printre puzderia de stele pe cer, a lăsat un gol imens. După o activitate artistică extraordinară, de 50 de ani, în care a bucurat sute de mii de suflete sensibile, a desăvârșit roluri de operă și operetă, a cântat în concerte vocal-simfonice și în recitaluri de lieduri cu harul dumnezeiesc pe care puțini l-au primit, a plecat dintre noi cu o singură părere de rău, aceea că o lasă singură pe «rândunica cerească», Daniela, soția și prietena lui de o viață. În sufletul meu, a sădit sentimentul de prietenie adevărată, mi-a dat confortul și sprijinul în clipe de cumpănă profesională și, respectând slăbiciunea mea pentru ființele necuvântătoare, mă numea «piscotoi». De fiecare zi aniversară, chiar dacă nu eram acasă, îmi aducea o minunată crăciuniță, o lasă prietenilor din vecini, ca să am un an mai bun. Nu îmi va mai spune nimeni la telefon «ce faci, pisicotoiule?»", și-aduce aminte și acum, cu plăcere, directorul instituției de cultură, Daniela Vlădescu.

Aceasta a precizat că, în urmă cu aproximativ cinci ani, pe scena Teatrului "Oleg Danovski", tenorului i-au fost înmânate diploma și placheta omagială pentru întreaga activitate. "Acest om minunat, unul dintre cei mai mari tenori pe care i-a avut țara noastră, care a ales să rămână în țara noastră, mi-a fost și mentor, și coleg. Am cântat împreună, în 1980, în spectacolul «Rigoletto». Pentru mine a fost una dintre cele mai frumoase experiențe: să cânt alături de Florin Diaconescu și maestrul Nicolae Herlea. Acesta ar trebui să fie marele meu punct forte din CV", a adăugat Daniela Vlădescu.