"Tosca lui Puccini", o dramă memorabilă

Cu două zile în urmă, pe scena Teatrului de Operă și Balet "Oleg Danovski" s-a jucat opera "Tosca lui Puccini", un spectacol în limba italiană care cu greu îți va mai ieși din minte.

"Tosca lui Puccini" este o operă în trei acte, după libretul lui Giuseppe Giacosa și Luigi Illica, după piesa omonimă de Victorien Sardou.

Primul act îl prezintă în prim plan pe pictorul Cavaradossu care lucrează la o imagine a Mariei Mag-dalena, în care sacristanul recunoaște o figură întâlnită de curând (în realitate marchiza care pregătea ascunzătoarea lui Angelotti). Când pictorul rămâne singur, Angelotti îi cere ajutorul și acesta-i oferă refugiul din casa sa. Tosca, geloasă că a auzit șoapte, intră plină de curiozitate în biserică. Mario o calmează, și după ce ea îl invită la concertul de la palat, pleacă; nu înainte de a fi surprinsă că recunoaște trăsăturile marchizei în tablou. În timpul în care cei doi se îndreaptă spre ascunzătoare, baronul Scarpia, șeful poliției, sosește, urmărindu-l pe Angelotti care a evadat. Scarpia găsește un evantai în capela familiei Attavanti și, înainte de a asista la Te Deum-ul care celebrează învingerea lui Napoleon, strecoară în sufletul Floriei Tosca bănuiala că a fost mințită.

Mai târziu, prin ferestrele biroului lui Scarpia se aude muzica serbării din palatul Farnese. Arestat, Mario refuză să dea vreo explicație. Tosca, chemată de Scarpia, vine neliniștită, dar la șoapta lui Mario, refuză de asemenea să vorbească. Nu rezistă însă în fața torturilor la care este su-pus acesta și indică ascunzătoarea. Vestea victoriei lui Napoleon la Marengo provoacă o izbucnire de bucurie lui Mario, care justifică condamnarea sa. În zadar se roagă Tosca, Scarpia nu-l va ierta decât în schimbul favorurilor ei. Tosca acceptă, dar în momentul în care Scarpia se apropie de ea îl străpunge cu un pumnal.

În ultimul act al operei, povestea devine din ce în ce mai dramatică.

În zorii zilei, pe o terasă a castelului Sant Angello, Mario își așteaptă execuția. Cu emoție, într-o ultimă scrisoare de adio, evocă chipul iubitei sale. Ea sosește fericită că i-a obținut iertarea, după o execuție simulată, recomandată de Scarpia. Vestea morții zbirului îl umple de fericire pe Mario care, cu gândul că vor pleca împreună, pășește fără teamă în fața plutonului. De dincolo de moarte, Scarpia își împlinește însă misiunea blestemată. Plutonul îl va ucide pe Mario, iar Tosca, disperată, se aruncă de la înălțimea castelului, chemându-l pe Scarpia la Judecata de apoi.

O poveste de o cruzime cruntă însă de o frumusețe rar întâlnită ce s-a încheiat cum de altfel se încheie orice dramă.

Capodopera lui Puccini oferă o imagine complexă a sintezei dintre tradiția verdiană și verism, prin împletirea lirismului sentimental cu accentele eroico tragice ale desfășurării teatrale. Într-o formă concentrată, ce zugrăvește puternic confruntarea de temperamente, piesa lui Sardou cunoaște adevărata sa glorie dincolo de scena teatrală. Una dintre marile capodopere ale verismului, în care, la premieră, a strălucit cântăreața româncă Hariclea Darclee, a devenit un titlu definitic înscris în repertoriul permanent al teatrelor lirice, bucurându-se de o popularitate greu de egalat.