Tradiții și obiceiuri de Ziua Crucii

Ziua Crucii, așa cum se numește sărbătoarea împărătească în popor, este cinstită prin post și praznice. Se postește pentru sănătatea familiei, pentru spor și pentru bunăstarea gospodarilor. Credincioșii sfințesc la biserică căni noi pline cu miere și lapte; de toarta lor se leagă câte un fir de ață roșie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană săracilor, în memoria rudelor decedate. De Ziua Crucii, în unele zone viticole începe culesul viilor. Se mai păstrează obiceiul ca preotul parohiei să sfințească via și butoaiele cu vin, pentru ca și în anul viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufă de vie nu se culeg; ei sunt păstrați ca ofrandă pentru păsările cerului și de aceea se numesc în limbaj popular "Strugurii lui Dumnezeu". În podgorii se fac focuri și podgorenii sărbătoresc rodul noii recolte cu bucate alese, cu muzică și băutură. În această zi se bat nucii în gospodăriile în care ritualul nu a fost împlinit de Sfântă Măria Mică. Tot acum, se adună din păduri și ramurile de alun. Tradiția spune că atunci când sunt recoltate în Ziua Crucii, ramurile acestea primesc puteri miraculoase și sunt unelte folositoare fântânarilor care vor să depisteze noi izvoare subterane. În această zi nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea. În tradiția populară, frunzele și florile de busuioc, menta, maghiranul și cimbrul sunt plante magice și se sfințesc la biserică, iar în timpul slujbei se păstrează lângă cruce. Florile de busuioc sfințit acum alină durerile, chiar și migrenele puternice sau durerile de dinți. În mediul rural, cu crenguțe de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri. Busuiocul se pune și în vasele cu apă pentru păsări, în perioada epidemiilor pentru a le ocroti de boală. 

Monedele sfințite azi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliță (chiar dacă este și de carton) aduc belșug și spor în munca de fiecare zi.