Tristul adevăr al învățământului din mediul rural. Elevul din bancă este copilul muncit din greu acasă

Face zilnic naveta, 130 de kilometri, dar nici nu se gândește la un post în oraș. „Nu-mi doresc să fiu profesoară în buricul târgului, pentru că mi-am descoperit menirea și dincolo de catedră. Sunt adepta construirii unei relații profesor-elev, bazată pe încredere și respect, înainte de a preda prima lecție”, ne-a declarat tânăra profesoară.

De la cariera de polițist la cea de profesor

Spre deosebire de mulți alți copii care s-au jucat de-a doctorul sau de-a profesorul când erau mici, dar nu au ajuns să-și împlinească visul copilăriei, pentru Silvia Nicola joaca de-a notele în catalog și temele pentru acasă a devenit realitate. Asta după ce doi ani s-a pregătit intensiv să susțină admitere la Academia de Poliție. Pe parcursul pregătirii examenului, mai precis a celui la limba română, a realizat că nu asta își dorește, ci o carieră în învățământ, datorită profesoarei cu care se pregătea.

Absolventă a Facultății de litere a Universității „Ovidius”, Silvia a cochetat o perioadă cu presa, dar și-a dat seama că nu se simte în elementul ei, așa că, în 2019, s-a întors la pasiunea din copilărie și a susținut examenul de titularizare, găsind catedră la școala din Tortomanu. „În momentul în care un elev mi-a cerut un sendviș, mi-am dat seama că rolul profesorului nu este numai acela de a transfera o informație, ci de a te uita la copilul care este în spatele băncii. La situația lui, la tot ceea ce-l formează pe el ca elev. Și astfel am intrat și în Teach for Romania, pentru că mi-am dat seama că misiunea mea în învățământ este alta, nu doar de a preda o lecție”, ne-a declarat prof. Silvia Nicola.

Dintr-o clasă de 15 elevi, câțiva lipseau frecvent, pentru că se duceau la muncile câmpului, cu animalele sau tăiau lemne prin sat. „Mergeam pe la ei pe-acasă cu fișe de lucru, vorbeam cu părinții să-i lase la școală. Ulterior, am început să colaborez cu diverse asociații, cu oameni inimoși, astfel încât, prin intermediul lor, să-i aducem pe acești copii la școală și să-i determinăm să nu mai absenteze”, a continuat să ne povestească profesoara.



„Am reușit să aduc nouă frați la școală”

În anul 2021 a susținut un nou examen de titularizare și a găsit un post liber pe catedra de limba și literatura română la școala din Ciocârlia. „Și aici am continuat să mă implic în situația copiilor mei din bănci. În momentul în care au trecut câteva luni de școală și am realizat că nu-mi cunosc anumiți elevi, am mers la ei acasă, cu fișe de lucru, dar ca să văd care este situația lor. La una dintre familii, când am intrat am descoperit că efectiv copiii nu aveau unde să-și facă temele, pentru că nu aveau dulapuri, nu aveau veselă, era ciment pe jos. Cu ajutorul unor organizații neguvernamentale și a unor oameni care au putut să facă mici donații, am reușit să le mobilez casa - covoare, perdele, mobilă, toate cele necesare, dar și să aduc nouă frați la școală. Consider că nu poți să faci carte pe burta goală! Orice copil are dreptul la o educație de calitate, oriunde s-ar afla. Ca să poți face învățământ de calitate în mediul rural trebuie să cunoști bine copilul din bancă”, ne-a mai spus aceeași inimoasă profesoară.

Tot la Ciorcârlia, unde a nimerit în anul școlar afectat de pandemie, a cunoscut un elev extrem de silitor, despre care târziu a aflat că nu avea curent acasă, dar ca să fie prezent și el alături de colegi, mergea și își încărca tableta la o învățătoare în sat. „Era conștient că numai învățând își poate depăși condiția socială”, afirma profesoara.

„Mi-a promis că, de dragul meu, nu va renunța la școală și va veni în continuare”

Anul acesta, la Siliștea fiind, s-a întâlnit cu o nouă provocare. O elevă de clasa a VII-a a născut chiar înainte de a intra in vacanța de la finalul primului modul. „Nevoită să aibă grijă de ceilalți nouă frați ai ei, această elevă a rămas repetentă anul trecut. Iar anul acesta am reușit să o aduc la școală fără să aibă vreo absență, până într-un moment când i s-a făcut rău și atunci am aflat că este însărcinată. Nimeni din cancelarie nu și-a putut da seama. A născut prematur, la opt luni, fiind și anemică. Și, cu toate acestea, mi-a cerut temele pe care le-am dat copiilor în vacanța dintre module, iar la ultima vizită pe care i-am făcut-o la spital mi-a promis că, de dragul meu, nu va renunța la școală și va veni în continuare, chiar dacă are un nou-născut. Am toată susținerea doamnei director și chiar am vorbit într-un recent consiliu profesoral să o ajutăm cu pampers și cu lapte praf, ca să nu ajungă să abandoneze școala”, ne-a mai povestit prof. Silvia Nicola.

Așadar, preocuparea primordială a unui profesor din mediul rural ar fi aceea a condiției sociale a celui din bancă, și nu neapărat rezultatele lui la învățătură. Pentru că e clar că nu poate ajunge să promoveze, dacă acasă este pus să ajute familia la tot felul de comenzi de strictă necesitate, dar pe care ar trebui să le îndeplinească un adult.