Vloggerul Leonard Gemănaru: „Refuz să fac videoclipuri pentru că așa vrea «piața»”

1717
Cu toate că este în plină vacanță de vară, Leonard Gemănaru, elev în clasa a VIII-a la Școala gimnazială nr. 38 „Dimitrie Cantemir” din Constanța, se pregătește intens pentru marea confruntare cu examenul de Evaluare Națională din 2022.

Nimic deosebit, ar spune cei care fac același lucru în această vară. Doar că Leonard face parte din acea categorie rarisimă a copiilor altruiști, fapt ce li se datorează cel mai probabil și părinților săi.


Pe Leonard l-am cunoscut datorită canalului său de Youtube, prin intermediul căruia încearcă să facă orele de chimie, fizică sau biologie mai ușor de „digerat”, apelând la partea practică. Așa se face că printre comentarii veți putea descoperi afirmații de genul „Mai bine fac fizică cu tine decât să intru la oră”. Ba chiar a realizat două videoclipuri pe care le-a intitulat „Dacă aș fi profesor”. Nu, nu se consideră Selly de Constanța, ci mai repede se simte parte activă a unui sistem educațional la care și-ar dori să contribuie și altfel decât cu discursuri populiste.



- Cum a apărut, inițial, ideea unui vlog pe youtube, în urmă cu patru ani, pe când aveai doar 10 ani? Cine te-a inspirat?

- Totul a început într-o seară rece de decembrie. Jucam Fifa 2017 pe PS4 și am dat un gol antologic din lovitură liberă. M-am gândit ca acel gol să-l las posterității, așa că l-am încărcat pe Youtube. Prietenii și colegii mei au văzut filmulețul respectiv și au fost entuziasmați de golul meu. Am avut nevoie doar de o scânteie pentru a aprinde focul de Youtuber în inima mea. Eu am câteva reguli pe care le urmăresc, nu mă inspir de la nimeni. Regula mea este să postez doar ce îmi place și ce vreau eu. În acești cinci-șase ani de Youtube, mai mulți youtuberi mari m-au căutat și mi-au recomandat să fac anumite videoclipuri ce erau în trending la momentul respectiv. Refuz să fac videoclipuri pentru că așa vrea „piața”. Eu fac videoclipuri doar despre ce îmi place mie să fac.

- Ai reușit un salt imens în modul de abordare a învățământului prin mini-cursurile tale de biologie, chimie și fizică de pe canalul de Youtube, la care ai 3.450 de subscribers. Ce te-a determinat să te implici/asumi un asemenea demers?

- Acum pot să vă spun adevărul până la capăt, fără să fiu depunctat la notă. În principal, motorul ce nu se vede din spatele videoclipurilor mele este doamna profesoară Iris Sarchizian. Ea a făcut ceva, poate, normal, dar în viața mea a fost ceva incredibil. M-a încurajat și promovat peste tot. Dovadă este acest interviu.

Eu sunt o persoană căreia îi place să afle mereu lucruri noi. Atunci când am făcut videoclipul despre ochiul uman, am urmărit videoclipurile în limba română, făcute, în principal, de profesori. Toate sunt foarte slabe din toate punctele de vedere. Sunt însă multe videoclipuri în engleză despre biologie foarte bune. Pe acestea le urmărești mai ceva ca un serial de Netflix. Atunci am decis să intru în competiție cu ei și să arăt că se poate și în limba română să fie conținut de calitate.

Atunci când realizez un videoclip înseamnă implicare 100%. Încerc să mă documentez cât mai bine. E drept, am în comentariile de pe Youtube și reacții chiar și de la profesori universitari. Unii încearcă să completeze unele informații prezentate de mine. E adevărat că pentru a ține videoclipul cât mai interesant încerc să-l fac cât mai explicit, cât mai clar și caut să evit informațiile de detaliu.

Interesant este că unii dintre acești profesori au și ei canal de Youtube și în cazul lor lucrurile chiar arată rău pentru ei. De exemplu, un profesor spune într-un videoclip arătând un creion: „închipuiți-vă că acest creion este o forță”. În concluzie, punem egalitate între o forță, care este o acțiune, și un creion, care este un obiect. Trebuie să ai o minte extrem de abstractă ca să îți poți imagina că un creion este o forță.



- Dacă ai fi profesor, în vremea școlii online, cum crezi că ai putea să-ți atragi elevii la curs, să-i atragi către materia pe care o predai? Consideri utilă introducerea obligativității camerelor web deschise?

- Am două videoclipuri care răspund la această întrebare. Ideea este că foarte mulți dintre profesorii mei au văzut aceste două videoclipuri și și-au schimbat atitudinea față de noi, elevii. Trebuie să spun că profesorii și colegii mei de clasă nici dacă îi selectam eu nu făceam o alegere atât de bună. Înainte de a fi în această școală, am fost în alte două școli, iar una dintre ele era privată, și nu am fost încurajat și susținut niciodată în preocupările mele.

Eu, recunosc, am „mirosit” de la început ideea, de ce trebuie să stai cu camera deschisă. Există un secret al camerei deschise nespus și nescris. Elevii, cei cu camera deschisă și cei cu camera închisă, stau cu toți în fața laptopului. Dacă tot stau în fața laptopului aproape șase ore pe zi de ce să mă ascund? De ce să las impresia că nu sunt la oră, când eu sunt acolo timp de șase ore? Eu aș pune și trei camere pe mine dacă asta ar însemna 2-3 puncte la notă în plus. Suntem în clasă 20 de elevi, eu sunt ferm convins că dacă stau cu camera deschisă punctez și la note, nu doar la prezență.





- Pentru că activezi într-un domeniu marcat puternic de... hater, care este opinia ta despre bullying? Dar despre așa-zisul „efect de turmă” sinonim cu marota vieții „dar ce vor spune ceilalți despre mine”?

- Eu nu mă gândesc ce spun alții despre mine. Contează ce spun alții despre tine sau ce spui tu despre tine? E adevărat că am avut probleme în clasele mai mici, din cauza colegilor de clasă. Aveam un videoclip foarte amuzant despre săritul în piscină. Era videoclipul cel mai vizionat de pe canalul meu. Colegii veneau la școală și toată ziua trimiteau report către Youtube pentru a-mi penaliza canalul de Youtube. La toate orele auzeai în clasă acel videoclip. Non stop rula acel videoclip. Până la urmă, Youtube mi-a șters acel videoclip. Dacă m-aș întoarce înapoi cu câțiva ani, mi-aș da următorul sfat: Nu te opri la un singur episod, fă un serial despre săritul în piscină. Cred că îi găseam dimineața pe foștii colegi zgâriați pe față ca oltenii după Revelion (am auzit că atunci mănâncă și ei cu furculița).



- Te pregătești pentru Evaluarea Națională 2022. Te invit să-ți spui părerea, fără a fi de aceeași vârstă cu cel care va face subiectele (apropo de postul tău din 19 aprilie, prea pesimist... „ideile tale nu contează”), în legătură cu posibila introducere a examenelor de admitere în anumite licee de top.


- Ideea merită discutată. Lasă impresia că ai două gloanțe în pistol. Dai examen la liceul și la secția la care dorești să intri în mod deosebit. Dacă intri, ți-ai împlinit visul. În acest caz, ești asemeni unui lunetist, tragi un cartuș doar în ținta dorită. Dacă nu intri la liceul dorit, atunci te duci la examenul clasic. Cea de-a doua variantă seamănă cu un foc de mitralieră. Tragi la întâmplare și ce „prinzi” asta e.





- Unde te vezi peste cinci ani, adică atunci când vei termina liceul? Știi de pe acum ce carieră îți dorești să urmezi?

- Când eram în clasa a IV-a am decis ce vreau să fac. Vreau să merg la Cluj și să urmez Universitatea „Babeș Bolyai”, Facultatea de Științe Politice. Apoi vreau să mă angajez la Bruxelles și să urmez o carieră politică. În momentul de față, am un atestat valoros de limba engleză, iar în curând voi începe să studiez a două limbă străină.

La sfârșitul vacanței pe 4-5 septembrie sunt voluntar în cel mai important eveniment sportiv pentru amatori din România, Autism24H. Se desfășoară în Constanța, pe plaja din Mamaia, iar eu am să fiu acolo să-i încurajez pe cei peste 1.000 de alergători ce vor suferi timp de 24 de ore. În această perioadă, până pe 4 septembrie, desfășurăm campanii de fundraising pentru copii cu nevoi speciale.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3731 secunde