Acu’ douăjde ani...

de la geox (07-12-2009 16:54:40)

Aveam 13 ani. Locuiam la FA 10, bloc de cadre militare din cartierul Faleză Sud. Pe 18, seara, tata a primit de la furier ordinul de alarmare. Până pe 24, nu l-am mai văzut. Apoi, ne-a povestit că, în tramvai, în seara aia, lumea l-a îmbrâncit, l-a scuipat, i-a fost foarte frică. Știa ce se întâmpla, pentru ca ascultase la Europa liberă.

Pe 22, la amiază, țin minte că era soare și cald afară și mama deschisese ferestrele să se aerisească. O vecină i-a strigat să ne uităm la televizor (aveam un Sirius). Ce-am văzut eu atunci mi s-a părut ciudat, nu-mi venea sa cred. Mama sărea prin casă, țipa, ne pupa…

Am ieșit afară și, cu încă vreo doi prieteni, ne-am dus la gardul portului să vorbim cu grănicerii (eram prietenii lor, le dădeam țigări și ei ne lăsau să ne jucăm cu arma și cu câinele lup).

Seara, pe la 8, a trecut pe stradă o mașină de pompieri APCA, cu megafon și strigau să nu ieșim din locuințe că se trage, că sunt teroriști… Mama plângea, s-au adunat vecinele pe scară și voiau să se ducă în oraș la demonstrație.

Pe timpul nopții, m-a trezit mama plângând și ne-a luat cu ea în dormitor, în port se trăgea. A doua zi, am stat la coadă la lapte, după care am trecut pe la tutungerie să iau ziarul Dobrogea nouă, dar nu apăruse. M-am dus la gară să-l iau, chiar voiam să aflu ce se întâmpla, așa de inconștient eram. Am găsit, in schimb, ziarul România liberă.

Pe Republicii erau demonstranți, m-am dus și eu, cineva mi-a dat un steag fără stemă, de-ăla cu gaură, dar prin zona pieței Griviței am văzut Armata și mi-a fost frică să nu mă vadă tata, așa că am fugit acasă.

Duminică, pe 24, era seara când a venit tata. Era cu un elev militar și cu un soldat șofer. Veniseră cu Aro unității ( Institutul de marină militară Mircea cel Bătrân). Au stat puțin, cât să bea o cană de vin (tata avea o damigeană la boxă, făcuse vin când a fost cu elevii la munci agricole, la Ostrov). Ei aveau ca misiune distribuirea hranei la santinelele din obiective - gară, port, Casa albă, CET. Erau speriați, cu o noapte în urmă se trăsese asupra lor la gară. Am auzit cum vorbeau despre un coleg mort la CET: căpitan sau lt. maj. Vasile Carp. De fapt, am înțeles că l-a împușcat în cap santinela pe care o verifica, din cauză că nu a zis parola. Fratele mamei lucra în port și a zis că a văzut nave străine cu arabi, care s-au întors când au auzit că a fugit Ceaușescu.