Amintiri triste...

de la andrei (24-11-2009 11:44:13)

Eram militar în termen la o unitate de munci din Călărași și, după socoteala mea, AMR-ul era de vreo 20 de zile...
Eram detașat la acea unitate de la regimentul 20 tancuri din București și făceam parte din garda unității. "Militarii" erau tineri cu antecedente penale până în 27 de ani, cu grave probleme de sănătate (îmi aduc aminte de un coleg fără un plămân, un altul care, cu tot cu ochelarii cu dioptrii imense, nu vedea decât la un metru - doi distantă, homosexuali, țigani, unguri care nu puteau vorbi românește, cei care aveau rude în străinătate)...
Cadrele aveau și ele un statut special, majoritatea "călcaseră pe bec" sau pur și simplu aveau neșansa să-i cheme Kiss, Benesh etc...
Pe 14 decembrie 1989, ofițerul de contrainformații ne-a strâns și ne-a atenționat că trebuie să raportăm orice ni se pare suspect: grupuri mai mari de doi oameni, persoane ciudate etc... Intrase în vigoare și un consemn, "Ștefan cel Mare", ni se dăduse muniție suplimentară de război și tot dichisul: cască metalică, lopățica etc... Bănuiam că ceva se întâmpla...
Apoi a venit din permisie (îmbrăcat civil!) un coleg din Timișoara și ne-a povestit tot: cum armata a tras în oameni, cum nu i s-a dat voie să plece îmbrăcat militar înapoi... Era speriat și noi nu înțelegeam de ce... văzuse moartea...
Până pe 21 nu s-a întâmplat nimic, dar, la ora 14, după apel, am văzut cum un plutonier rupe și calcă în picioare un portret al lui Ceaușescu, apoi cum toți ceilalți se dezlănțuie... trebuie să vă spun că militarii în termen de aici nu aveau arme, singurii care aveam dreptul să purtăm armament eram noi, militarii din gardă, CI-istul unității și cam atât... restul erau încuiate într-un depozit...
S-au dublat și triplat posturile de santinelă, s-au dat arme doar celor fără antecedente penale și, timp de aproximativ două săptămâni, am băgat gardă non-stop... În prima seară s-a tras asupra postului meu și, pentru că mai eram cu vreo cinci pufoși (care nu văzuseră arma cu muniție decât la jurământ), le-am spus cum să procedeze exact ca la niște copii... după câteva ore, unul mă întreabă: "bun, și acum cum scot glonțul de pe țeavă?".
În rest, primeam mâncare, băutură și ne permiteam multe... spre exemplu: pe 22 decembrie seara, am dezarmat CI-istul și l-am arestat în biroul lui... A, am uitat să spun, arestul unității noastre era un fel de arest de garnizoană: de pe 22 până aproape de revelion, era populat cu cadre de la diferite arme, marină, miliție, BIM (batalion infanterie marină - n.r.) etc..
Am trecut în rezervă cu un gust amar și, când ne-am îmbrăcat civil, colegii se uitau la mine ciudat: eu aveam haine de constănțean, iar ei parcă erau îmbrăcați din magazinele alea nașpa...
Să revin: pentru că nu știau să mânuiască armele, un pufos și-a împușcat un coleg în corpul de gardă, stând cu arma pe genunchi, dar cu țeava îndreptată spre cel din stânga lui... plânsetul și urletele lui mi-au însoțit somnul vreo zece zile... și mai trăgeam și noi: trăgeam după câini, pisici, oi etc... acum aveam cum să justificăm muniția... în rest, nu consider c-a fost vreo revoluție, ci mai degrabă o lovitură de stat neocomunistă, iliesciană...