Revoluționarul Radu Ion își dorește să povestească elevilor despre Revoluție și despre comunism

773
Revoluționarul Radu Ion își dorește să povestească elevilor despre Revoluție și despre comunism - 267aa80d7d7cd3a093da2f3858e003ec.jpg
Constănțeanul Radu Ion avea 31 de ani în decembrie 1989, când poporul român a ieșit în stradă pentru a scăpa de comunism. Era considerat un element destabilizator pentru vechiul regim, securitatea hăituindu-l ani buni pentru că a avut curajul să organizeze o grevă în Șantierul Naval Constanța. După ce i s-a înscenat și o explozie în urma căreia a fost grav rănit, pe Radu Ion revoluția l-a găsit ca administrator a două cămine de nefamiliști din zona CET. Timp de două zile a fost permanent pe baricade, fiind ulterior decorat cu titlul de luptător remarcat pentru fapte deosebite în cadrul Revoluției din decembrie 1989.
"În luna decembrie 1989 eram angajat al grupului de cantine din zona CET. Avem în primire două cămine de nefamiliști, unde stăteau și civili și soldați. Soldații erau cei care munceau la Canalul Dunăre - Marea Neagră. Odată cu evenimentele de la Timișoara, s-au constituit și la Constanța acele Gărzi Patriotice, din care făceau parte și doi milițieni. O astfel de patrulă s-a prezentat și la mine, la căminele de nefamiliști. Îi cunoșteam foarte bine pe milițieni. Mi-au spus că ar vrea să stea și ei înăuntru la mine, să nu mai patruleze pe afară că e frig, ca să aflu ulterior că era doar un pretext.
Până pe 22 au stat zi, noapte, numai la mine, ca ulterior să îmi spună unul dintre ei că au fost "codiță" după mine. De ce? Pentru că în 1980 am făcut un soi de grevă. Lucram în Șantierul Naval Constanța și făceam și sport, jucam fotbal în echipa șantierului. Noi eram plătiți din aceste echipe de muncitori și la un moment dat nu au vrut să ne mai dea bani. Eu eram și președinte de sindicat și împreună cu ei nu am mai lucrat aproape cinci zile. M-au arestat vreo două zile. Din două în două ore mă scoteau la anchetă, credeau că am legătură cu oameni de afară. Mi-au dat drumul, însă, pentru că nu m-am potolit, mi-au înscenat o explozie când am ajuns în șantier. Am fost ars pe mâini, pe față, pe spate, am avut arsuri gradul IV pe 40% din suprafața corpului", povestește Radu Ion, care își amintește că Revoluția la Constanța l-a prins chiar lângă Comitetul Județean de Partid.

Piatra care a aprins scânteia
"În jurul orei 12, pe 22 decembrie, mă aflam în apropierea Comitetului Județean de partid. în jurul orei 10 se anunțase moartea generalului Milea, iar după aceasta, s-a anunțat fuga lui Ceaușescu. Mi-am lăsat mașina în apropiere, pe o străduță. Am ajuns repede în fața Comitetului Județean de Partid. Erau foarte multe persoane acolo. Începuse să se scandeze și veneau din ce în ce mai mulți oameni. Nu ne cunoșteam între noi, dar parcă toți aveam aceeași voce. La un moment dat, unul dintre noi, Sârbu Florică, a aruncat o piatră în geamul de la intrarea principală. De aici s-a produs acea scânteie, după care toată lumea a pătruns în clădire pe uși, pe geamuri. În câteva minute, erau sute de persoane. Imediat a fost reținut primul secretar Marina de către un grup care s-a dus direct la biroul lui.
Am coborât jos la bufet. Acolo erau pachete pentru cei din Comitetul Județean de Partid, cu banane, portocale, lucruri pe care copiii noștri le vedeau doar în poze. Le-am împărțit pe toate copiilor care au intrat în clădire", spune Radu Ion.

Încolonarea, spre Securitate!
După ce au cucerit Comitetul de Partid, o parte dintre revoluționari au plecat, încolonați, spre sediul Securității. "Eram câteva sute, iar pe traseu ni s-au mai alăturat alții. Acolo toate ușile erau blocate. Eu fiind mai micuț, mai ușurel, colegii m-au urcat pe balconașul din față. Ușa era întredeschisă iar eu trebuia să le deschid celor de afară ușa de la intrare. Până să le deschid eu, au intrat însă pe toate părțile, și pe geamuri. Acolo, Nae Gheorghe, care cunoștea structura clădirii deoarece fusese maior de miliție, ne-a organizat și ne-a trimis pe locuri fixe fiindcă era o debandadă acolo. Unii s-au dus chiar și i-au eliberat pe deținuți din arest. Pe mine și pe alți revoluționari ne-a trimis să păzim depozitul de combustibil. După câteva ore au venit cei de la Marină și au preluat ei paza. Acolo ni s-au cerut buletinele și s-au făcut tabelul nominal cu membrii Comitetului Frontului de Salvare Națională. Ni s-au eliberat și acele legitimații pentru a putea circula prin oraș", povestește revoluționarul.

Mobilizarea revoluționarilor
Pentru că situația era incertă, zvonurile anunțau atacuri teroriste comandate de Ceaușescu, pentru că mulți se temeau pentru familiile lor, rândurile revoluționarilor constănțeni s-au subțiat considerabil în seara zilei de 22 decembrie. Radu Ion spune că atunci, împreună cu mai mulți co-legi, s-a urcat pe o mașină de pompieri și au umblat prin tot orașul, în timp ce prin stație au adresat îndem-nuri către constănțeni pentru a ieși în stradă. "În seara zilei de 22, foarte multor oameni le era frică fiindcă Ceaușescu nu picase. Le era frică de represalii. Se tot zvonea că va fi atacată Casa albă, va fi otrăvită apa. Bineînțeles, oamenii din ce în ce s-au subțiat și nu prea mai aveau curajul să iasă. Ne-am tot gândit ce să facem ca să-i aducem pe oameni în stradă. Am încercat să luăm dubița de la Fantasio care avea megafoane deasu-pra. Ne-am chinuit să o pornim, dar nu am reușit. Așa că am mers la pompieri. Am luat o mașină de pompieri. Avea microfon la care vorbeam pe rând, chemând oamenii să iasă din casă. Această acțiune s-a terminat spre dimineață, pe la 4. Îmi amintesc că apăruseră, chiar în acea noapte, steluțe luminoase pe cer. În zona Badea Cârțan era o baterie de rachete. S-a tras de acolo în sus, de era cerul roșu. Ne era teamă ca acele rachete să nu cadă peste populație. Ei tot aveau impresia că sunt teroriștii în aer, că atacă din avioane.
Dimineață, m-am întors la mine în zonă, la cămine, unde erau și soldații. Pe ei îi repartizaseră deja la obiectivele din zonă. Cu mașina personală le-am dus în mai multe rânduri mâncare, pături, ceai cald. Erau soldați cu TAB-uri, cu tancuri la intrările din oraș. Le duceam la toți.
Ca un fapt mai deosebit, în ziua de 24, în timp ce mă duceam la miliția din Mamaia, am fost oprit de o patrulă de soldați de la Marină, în zona Tic-Tac. Se trăgea din restaurantul Condor spre Tic Tac. Când m-au dat jos soldații, m-au adăpostit după mașina lor. În restaurantul Tic Tac, trei oameni au fost răniți.
O altă chestie ciudată s-a întâmplat în ziua de 25. În timp ce le duceam soldaților de la CET ceaiuri, pateuri, mâncare, dintr-o mașină albă s-a deschis o rafală de mitralieră. Cu doi soldați ne-am urcat în mașină să îi ajungem, dar, fiind ceață, nu i-am mai văzut.
Timp de trei zile, familia nu a știut nimic de mine. În aceste zile, am fost mai mult pe stradă, într-o mișcare în care nu am simțit nici oboseală, nici foame. Era dorința de răzbunare pentru ceea ce am pățit în acești ani de zile. Aveam interdicție de a părăsi orașul, patrulele sunau noaptea la ușă să vadă dacă sunt acasă. Au fost câțiva ani de chin pentru mine, de aceea dorința de răzbunare era foarte mare", ne-a declarat Radu Ion.

Revoluția din 1989, o banalitate
În urma evenimentelor din acele zilei, în Constanța au fost ucise 32 de persoane, iar alte 100 au fost rănite. Însă, la 20 de ani de la Revoluție, tot mai mulți, inclusiv persoane cu o mare răspundere în viața educațională a orașului, înclină să uite ce a însemnat decembrie 1989 pentru români.
Radu Ion povestește că a fost la o școală din Valu lui Traian, unde le-a vorbit copiilor despre revoluție, despre comunism. A rămas surprins să afle că elevii habar nu au ce s-a întâmplat acum 20 de ani. Așa că s-a adresat inspectorului școlar general pentru a-i permite să meargă prin mai multe școli pentru a discuta cu tinerii despre ce a însemnat revoluția din decembrie 1989. Din păcate, școala nu are timp pentru "asemenea banalități".
"Am avut o inițiativă de a merge în școli. Am fost foarte dezamăgit. Am fost la inspectorul școlar șef și nu a avut nici cea mai mică deschidere.
M-am dus în fața elevilor din Valu lui Traian și i-am întrebat ce știu despre revoluție, cum arată un revoluționar. Se uitau la mine ca la Ion Creangă. I-am întrebat ce știu despre comunism, despre revoluție, de ce a fost nevoie de această revoluție. Inspectorul școlar general nu a fost însă de acord să mai merg și în alte unități, că există o programă școlară foarte încărcată, și că nu dă curs unor banalități. I-am spus că dacă i se pare chestia asta o banalitate, atunci noi ne-am sacrificat degeaba când am ieșit în 1989. Să facem o inițiativă la nivel de țară ca măcar în luna decembrie, în ora de dirigenție, să vorbim elevilor despre Revoluție, pentru că în manualul de istorie există un paragraf doar de patru rânduri. Copiii nu știu că noi am avut rație la alimente, că nu aveam lumină, câți oameni au murit la Canal și, mâine, poimâine, se reinventează partidul comunist", a mai adăugat Radu Ion.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Marţi, 22 Decembrie 2009
Stire din Diverse : Amintiri triste...
Marţi, 22 Decembrie 2009
Stire din Diverse : S-a reinventat roata
Marţi, 22 Decembrie 2009
Stire din Diverse : Tu ce ai făcut de revoluție?
Marţi, 22 Decembrie 2009
Stire din Diverse : Eram în armată…
Pagina a fost generata in 1.9197 secunde