Atmosferă de nota zece pe terasa restaurantului Harlequin, cu Mircea Baniciu

Pe terasa restaurantului Harlequin din Mamaia, unde toată vara au putut fi găsiți artiști unul și unul, turiștii și constănțenii au avut parte, sâmbătă, de o seară plină de "poezie". Muzica folk, muzica românească, încep parcă să recupereze tot mai rapid terenul pierdut pe alocuri în ultimii zece - cincisprezece ani. Dovada? Public (cu preponderență generații tinere) mai mult decât numeros, care, după un început ceva mai timid, a fredonat aproape fiecare melodie. În pauză, Mircea Baniciu a acordat și un interviu "la cald", pentru Cuget Liber:

- Publicul a intrat parcă puțin mai greu în atmosferă…

- A intrat mai repede decât suntem noi obișnuiți. Lumea a venit, probabil, special pentru momentul acesta, lucru care mă bucură mult. Aș mai fi avut și mâine un spectacol dar din păcate va trebui să plec din Mamaia. Mi-aș fi dorit să mai stau, fiindcă îmi place foarte mult aici.

- Cât dintr-un spectacol reușit reprezintă publicul, implicarea lui?

- Publicul este și în funcție de moment, de loc. De regulă, oamenii când se simt bine, dacă se simt bine, și dacă lucrurile decurg normal, atunci participă. Dacă nu, nu. Cei mai supărați nu sunt dintre cei care agreează muzica mea. Dimpotrivă.

- Genul acesta de muzică a fost și încă este foarte iubit. Cum țineți aproape publicul?

- Am avut grijă ca întotdeauna să am texte bune, să am ce spune și să pregătesc apariția mea și în funcție de publicul în fața căruia urmează să apar. Este important

să-i vezi, să-i simți. Avem un repertoriu destul de mare și el poate fi schimbat și în funcție de ceea ce văd în sală, de publicul care vine să ne vadă.

- Pe litoral au fost vara aceasta multe concerte folk și parcă din ce în ce mai multă lume participă, foarte mulți tineri…

- Lumea cred că a început să se sature de muzica în engleză, de toate curentele astea, începând cu rap, house și nu mai știu ce. Sunt nu știu câte genuri de muzică pe care eu le văd ca nespunând nimic.

Muzica pe care o avem noi, cei cu folk-ul sau cu cântecele românești, mai apropiate de limba română, au poezie, au versuri, au ceva de spus și cred că acesta este lucrul care atrage.

- Cum s-a schimbat publicul în ultimii zece, douăzeci de ani?

- S-a împrospătat, zic eu. Publicul meu, al nostru, în general, s-a împrospătat. Au apărut generații care probabil au fost învățate acasă cu cântecele noastre de către părinții lor și acesta este un lucru foarte important. Ei vin la spectacolele noastre cu lecția învățată. Este o chestie extraordinară că generațiile tinere, copiii, ne cântă piesele. Este extraordinar. Asta înseamnă că avem viitor.

- Mai aveți aceeași bucurie când urcați pe scenă ca în urmă cu 20 de ani?

- Da! Da! Acum câțiva ani de zile nu eram prea în apele mele pentru că nu eram foarte sigur de ceea ce se întâmplă. Mă refer la repertoriu. Dar, în timp, repertoriul s-a așezat, au mai apărut piese, lucruri noi. Repertoriul fiind foarte generos nu mai avem teamă de diverse momente. Putem să ne jucăm, aș putea spune.

- Unde vă mai găsesc fanii?

- Fanii mă găsesc mâine la Făgăraș (n.r.: duminică) și poimâine la Band (n.r.: luni, județul Mureș), unde o să cântăm cu Mircea Rusu. Acolo se va organiza o câmpenească. După aceea probabil voi avea o pauză de câteva zile. Urmează să plecăm în Serbia, în Germania, după aceea în Canada. Toate ieșirile acestea mai importante sunt intercalate cu cântări prin țară.

- Pregătiți ceva nou?

- Deocamdată avem destul. Urmează să pregătim un album de Crăciun.