Copilul nu stă locului, toți îl evită. Ce faci?

Despre copiii activi din fire se spune că n-ar sta în același loc două secunde, țipă, se joacă, aleargă. Care este însă diferența însă dintre un copil agitat din fire și un copil hiperactiv? Linia dintre a fi agitat și a fi hiperactiv este foarte subțire, motiv pentru care trebuie să fiți foarte atent la comportamentul copilului dumneavoastră. Totul, din cauză că după cum avertizează specialiștii csid.ro, un copil hiperactiv poate fi un coșmar pentru unii părinți.

xxx 

Poate părea ciudat, dar pentru alții, recunoașterea faptului că un copil este hiperactiv este benefică. Mulți s-au confruntat cu diagnostice puse de psihiatri diferiți, care mai de care mai grave. Este vorba, nici mai mult, nici mai puțin, de retard psihic sau de encefalopatie. Hiperactivitatea este până la urmă și ea o componentă a normalității la care se poate ajunge cu multă muncă și răbdare odată cu maturizarea copilului.

Fenomen foarte studiat

În ultimul deceniu, hiperactivitatea a devenit un termen cunoscut și un fenomen studiat de un număr important de specialiști din diferite domenii. Mulți părinți interesați consultă un specialist în privinta dificultăților pe care le întimpină în viață alături de copiii lor hiperactivi. Aceștia din urmă, în afara stării inițiale de agitație, pot avea temperamente, personalități diferite, grad de dezvoltare al inteligenței diferit și pot avea sau nu inabilități specifice de învățătură. Cu toată varietatea cazurilor, există câteva dificultăți generale ce merită o descriere mai detaliată.

Dar ce este hiperactivitatea?

O persoană hiperactivă este mai activă comparativ cu alte persoane de aceeasi vârstă, la masă, somn, lectură, studiu sau alte activități. Hiperactivul pare mereu în mișcare. Acest lucru singur nu indică însă existența unei anomalii sau dereglări. Mulți dintre noi suntem într-un moment sau altul mai activi decât de obicei. Hiperactivitatea se poate datora excitației produse de un eveniment festiv, neliniștii legate de realizarea sau nerealizarea unui lucru, sau exuberanței provocate de venirea primăverii. Unii copii prezintă această stare de neobosită superactivitate în mod constant, urmare nu a bucuriei sau a neliniștii, ci a faptului că părți din creierul lor sunt afectate. Copiii hiperactivi sunt, în general, și întârziați, prezintă o dezvoltare lentă - merg sau vorbesc foarte târziu - și nu pot urma cursurile în mod normal la clasele cu profil special. Aceasta nu este înă o regulă generală.

Însă, la fel de bine copiii hiperactivi pot fi și copii normali, fără întârzieri în dezvoltare, care prezintă însă o activitate mai intensă - uneori lipsită de sens - decât ceilalți copii de vârsta lor. Pot sta doar câteva minute într-un loc și chiar în acest timp prezintă un neastâmpăr excesiv. Ei vorbesc mult în timpul orelor de clasă, au o putere de concentrare redusă - uneori sub cinci minute, se bat în mod frecvent sau își provoacă frații, colegii, prietenii și își strică foarte repede hainele și jucăriile. De asemenea, le este greu să-și planifice dinainte munca sau joaca, fapt ce are drept consecință o activitate neglijentă la școală și senzații de intensă frustrare în joacă. Nu se pot supune nici măcar regulilor unui joc și nu pot lua în considerare sentimentele prietenilor lor, dau vina pe alții părinți, rude, profesori sau prieteni pentru orice eșec. În toate aceste situații nu pot fi influențați prin judecată logică, iar comportarea lor nu se schimbă în cazul aplicării unei pedepse.