Fiecare vârstă își are glumele ei

Copiii învață, pe măsură ce cresc, cum să fie comici. Specialiștii spun că umorul diferă în funcție de stadiul de dezvoltare, maturitatea intelectuală, dar și de "îndrumările" părintești.
Încă de la naștere copilul posedă capacitatea de a se amuza. În jurul vârstei de trei luni, bebelușul își arată buna dispoziție prin râs. La doi ani, deja începe să cunoască lumea, iar ceea ce descoperă poate fi sursă de amuzament. Cel mai haios este când detaliile nu se potrivesc așa cum știe el: animalul care poartă haine sau care dansează la televizor îl fac să râdă în hohote. O altă modalitate de a se distra este împrumutarea unor sensuri noi obiectelor deja cunoscute. Astfel, micuțul se va așeza într-o cutie de carton, mimând condusul unei mașini sau va înlocui telefonul mobil cu o coală de hârtie.
Între trei și cinci ani, intră în joc limbajul. Foarte distractivă este pentru micuț descrierea lucrurilor din jur. Câinele va fi numit intenționat pisică, nasul devine ureche, iar furculița poartă numele de cuțit. Specialiștii spun că este indicat să râdeți alături de el și să-l încurajați să se amuze. Glumele nu sunt prostești, afirmă psihologii, ci arată stadiul de dezvoltare al copilului.
În jurul vârstei de șase ani, copiii încep să-și construiască umorul diferențiat, pe sexe. Băiețeii spun glume pe seama altora, iar fetițele chicotesc, deși se ajunge de multe ori la impertinență. Pe de altă parte, fetele își spun povestioare exagerate despre întâmplări hazlii.
Jocul cu părțile corpului apare între șapte și zece ani. Situațiile umoristice sunt datul din fund, atingerile aparent întâmplătoare sau grimasele. De asemenea, glumele auzite de la alții sunt povestite cu entuziasm. După 11 ani, satira devine interesantă, iar cei mai "haioși" sunt cei care critică autoritatea și știu să fie ironici. Specialiștii spun că în jurul vârstei de 12 - 13 ani, când creierul copilului a evoluat astfel încât poate gândi abstract, se încheie și procesul de dezvoltare a umorului, iar bazându-se pe experiențele copilăriei, fiecare își clădește un simț individual al umorului.