În Dardanele, plutind între Europa și Asia
1052
A doua zi de concediu începe cu un soare mare și roșu care se înalță la fereastra hotelului. Eceabatul încă doarme liniștea dimineții fiind tulburată de câte un motor de barcă ce icnește la pornire. Pescarii își încep treaba zilnică urmați de șoferii de microbuze ("dolmus", în turcește). Feribotul e vedeta peisajului viața derulându-se în Eceabat între sosirile și plecările lui.
Până la îmbarcare ne-am hotărât să încercăm vestita "turk kahve" de două lire la una din terasele ce se întind de-a lungul străzii. Deși s-au vehiculat numeroase legende despre ce conține sau cum trebuie pusă cafeaua (înainte sau după ce a fiert apa) singurul secret al cafelei turcești constă în măcinarea foarte fină a cafelei chiar înainte de a o pune în ibric. Sorbind delicat din ceșcuțele miniaturale admirăm, cu soarele-n ochi, monumentul închinat debarcării de la Gallipoli aflat pe mal.
În sfârșit, urcăm pe feribot, la umbră și-n vânt și, cu o strângere de inimă, privim înapoi după continentul natal.
Ne îndreptăm spre țărmul legendarului far din Abydos (acum dispărut) considerat primul far maritim din istorie. Traficul în strâmtoare este intens. Reușim să tăiem calea unui petrolier de mici dimensiuni și ne strecurăm spre țărmul asiatic. Din mijlocul strâmtorii se conturează perfect cele două fortărețe otomane construite pe ambele țărmuri de sultanul Mehmet Fatih (cunoscut la noi drept Mohamed al II-lea Cuceritorul) în 1436 cu scopul de a împiedica accesul flotelor creștine spre Constantinopol. De altfel de aici vine și numele Canakkale - "fortareața oală" - în Asia, și Kilitbahir - "blocada mării" - în Europa.
Soarele, deși e dimineață, deja arde amintindu-mi de lordul Byron care și-a petrecut ultimii ani din viață în zona egeeană: "’Tis the clime of the East; ‘tis the land of the Sun" (asta e țara Estului, pământul Soarelui) scria în poemul "Mireasa lui Abydos" închinat lui Hero și Leandros. Mitul celor doi amintește despre sacrificiul în dragoste. Hero, o tânără ce slujea în templul Afroditei în orașul Sestos, din zona europeană a Hellespontului, se îndrăgostește de Leandros un tânăr din Abydos din partea asiatică. Pentru a-și putea vizita iubita, Leandros trebuia să traverseze strâmtoarea în fiecare noapte, fiind ghidat de felinarul aprins de Hero. La venirea iernii un vânt năprasnic stinge felinarul, iar Leandros se pierde în valuri. Interesant este că primul care a pus în circulația universală acest mit a fost Ovidius - exilatul "ex ponto" - după ce a întreprins o călătorie în Asia Mică împreună cu prietenul său Aemilius Macer. Nu degeaba i se spunea lui Ovidiu "poetul iubirii" numai că din păcate poezia i-a adus și exilul. "Carmen et error", o poezie și o greșeală, așa cum se arăta în rezoluția imperială de izgonire.
Coborând din legende, ne urcăm repede în mașini. Viteza timpurilor ne gonește de pe feribot spre oraș. Repede își intră în rol GPS-ul și ne scoate din Canakkale. Am intrat, am ieșit… n-am văzut nimic. Păcat că nu l-am putut vizita (speram s-o facem la întoarcere dar și atunci tot timpul ne-a gonit din urmă: noaptea și furtuna) dar ne îndreptăm spre alte legende și minuni. Intrăm în antica regiune a Troadei. Deloc triumfal. Zona este în plină refacere a drumurilor și suntem salutați de camioane și compactoare de piatră cu praf și pietricele în parbriz din belșug. Un cal de lemn maro ne oprește. Bravul GPS își face "datoria" și ne indică Troia. Un localnic binevoitor ne arată însă că până la cetate mai sunt vreo 10 km.
Fericiți că nu am pățit ca grecii lui Homer care au căutat Troia 10 ani până să o găsească, ambalăm motoarele să ne întâlnim cu Priam, Paris, Achile, Ulise și mai cu seamă cu Elena. Elena lui Menelau, ca să fim exacți. (E adevărat, unii îl mai caută în Troia și pe Brad Pitt.)
- va urma -
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Sâmbătă, 15 Septembrie 2012
Sâmbătă, 22 Septembrie 2012
Sâmbătă, 22 Septembrie 2012
Sâmbătă, 08 Septembrie 2012
Joi, 20 Septembrie 2012
Sâmbătă, 15 Septembrie 2012