Insulele plutitoare de pe lacul Titicaca

Titicaca - lacul cu navigație comercială aflat la cea mai mare altitudine din lume, 3810 m. Apele lui reci leagă pitoresc malurile peruane de cele boliviene, însă turiștii care poposesc în zonă caută, de cele mai multe ori, o mică și originală comunitate, Uros, ce locuiește pe insulele plutitoare construite din totora. În climatul aspru al Altiplano-ului peruan, în care nopțile friguroase sunt urmate de zile cu soare neiertător și radiații UV foarte puternice, oamenii de pe insule își continuă traiul lor tradițional, la adăpostul gospodăriilor meșteșugit ridicate pe valuri.

Între vârfurile înzăpezite ale Anzilor, în sud-estul Perú-lui, Lacul Titicaca se întinde pe o suprafață mare, de 8400 km2, în ținuturile aride ale Altiplano-ului - platoul montan înalt, al doilea ca mărime din lume după cel din Tibet. Ca volum de apă, Titicaca se situează pe primul loc în America de Sud, însă ca suprafață Lacul Maracaibo din Venezuela preia întâietatea pe continent. Nu se știe exact de unde vine numele de "Titicaca", însă una dintre traduceri se referă la forma lacului, ce ar părea silueta unei pume vânând un iepure. Sigur este faptul că istoria acestui lac se leagă de nașterea primilor Inca, Manco Cápac și Mama Ocllo, fiii lui Inti (Zeul Soare), coborât pe Pământ pe o insulă (Insula Soarelui) din mijlocul lui Titicaca.