Lituania - fost tărâm al castelelor de lemn

Istoria medievală a Europei abundă în povești de capă și spadă, bătălii eroice și portrete ale războinicilor care, prin vitejia lor, au culcat la pământ oștile dușmanului. Lituania, situată exact în inima geografică a continentului, nu s-a conformat neapărat canoanelor Evului Mediu, deși devenise, prin secolele XIV-XV, un imperiu și reunea teritorii însemnate din centrul și estul Europei. Astăzi, rămășițele acelor vremuri fac deliciul turiștilor și reprezintă ingredientul secret al unei excursii pe care, cu siguranță, nu o vei uita niciodată.

Rămășițele Lituaniei medievale
Lituania a sărbătorit, în 2009, un mileniu de la prima menționare istorică a numelui său. Pe 14 februarie 1009 (o zi pe care azi am asocia-o, poate, cu Valentine’s Day), în manuscrisul medieval german Cronica din Quedlinburg se pomenea despre un arhiepiscop, Sfântul Bruno, ucis la granița dintre Lituania și Rutenia (stat care se întindea până spre nordul actualului teritoriu al țării noastre).
Cu aproape o mie de ani în urma, societatea lituaniană avea un profund caracter militar. Locuitorii acestor ținuturi și-au construit sute de castele de lemn pentru a se proteja împotriva atacurilor teutonilor și pentru a-și păstra independența față de aceștia. Clădirile fortificate, înălțate de cele mai multe ori pe vârfurile dealurilor, erau suficient de încăpătoare pentru a adăposti purtători ai titlurilor nobiliare și mai mulți luptători experimentați. Din păcate, castelele de lemn s-au prăpădit odată ce și-au împlinit destinul și doar câteva rămășițe ale acestor construcții eroice s-au mai păstrat până azi. Arheologii și istoricii lituanieni încearcă, totuși, să reînvie secole de istorie reconstruind câteva dintre cele mai importante fortificații de lemn. Este și cazul vechiului castel Voruta, reședința singurului rege încoronat al Lituaniei, Mindaugas.