Mănâncă tot din farfurie, mai ales dacă ești musafir! Ține de bune maniere?

Orice gazdă se simte lezată dacă invitații mai lasă câte ceva la masă. Iar unii proprietari de restaurante taxează clienții care nu au mâncat tot. Elena Ceciu, psiholog și food psychology coach, caută motivele pentru care suntem obligați "să mâncăm totul" în diverse situații, dar și momentele când este necesară și sănătoasă o schimbare de atitudine. Specialista a pornit în căutarea motivelor care se ascund în spatele obligativității de a mânca în diverse situații, care sunt efectele respectării/nerespectării ei și de ce ar trebui să ne modificăm atitudinea la masă, pentru a putea ocoli cu măiestrie obligația de a mânca.

"Mănânci tot, dacă vrei să crești mare!"

"Am fost și eu copil și am fost constrânsă de nenumărate ori să mănânc tot din farfurie – fie că îmi plăcea, fie că nu (că altfel nu aș fi primit nu știu ce jucărie, nu aș fi plecat la plimbare sau nu aș fi crescut mare...); iar acum privesc înapoi, în timp, și încerc să înțeleg de ce mamele își supun copiii acestei experiențe, nu tocmai plăcute, de cele mai multe ori. Probabil, mamele cred că micuții vor crește sănătoși dacă mănâncă exact ce le pun și cât le pun ele în farfurie – doar sunt mame și … știu exact de ce are nevoie copilul lor! Această mâncare înseamnă însă pentru ele mai mult decât hrană; este învestită așadar cu mai multe calități decât cele legate de nutriție: mâncarea este un simbol al dragostei și grijii lor pentru copil. Cât de obligați suntem să mâncăm în aceste condiții, cum s-ar simți mama dacă micuțul ar refuza o parte din... dragostea ei?".

Prejudecată periculoasă

Un alt motiv îl constituie și una dintre prejudecățile care bântuie prin casele românilor: un copil dolofan este automat și un simbol al prosperității familiei, nu?!

Iar al treilea motiv ar fi dorința mamelor de a nu face risipă, de a nu irosi ce a rămas în farfurie, cu ingrediente care au fost cultivate, crescute, culese, cumpărate și preparate, s-ar părea că ete cel mai rezonabil motiv dintre toate, apreciază specialista. Care atrage atenția că a te strădui să mănânci tot din farfurie înseamnă să nu fii atent la propriul corp, să ignori semnalele venite de la el, chiar să îl traumatizezi. Cum ar fi să îți trăiești apoi toată viața fără să știi prea bine când ți-e foame, când te-ai săturat, de ce ai nevoie, ce mâncăruri și arome ți-ar aduce plăcere? Acest stil de viață poate duce chiar și la tulburări alimentare. Până la urmă, ceea ce contează pentru orice copil este sănătatea lui și nu orgoliul mamei și nici al întregii familii.

Gazde sau invitați

Probabil toți am fost, la un moment dat, fie în postura de gazdă, fie în cea de invitat. Ca gazed, am sperat ca invitații noștri să mănânce tot din farfurie – asta ca să ne asigurăm că tot ce am pregătit este apreciat și, prin urmare, că avem valoare. Iar ca invitat nu ne-am simțit prea confortabil știind că trebuie să terminăm tot ce avem în farfurie, când nu ne plăcea mâncarea, nu aveam chef sau dispoziție să mâncăm tot sau pur și simplu eram la dietă și urmam un regim alimentar strict. Dacă într-o vizită mâncăm tot din farfurie, deși nu ne dorim acest lucru, e posibil ca stomacul nostru să ne transmită mesaje neplăcute; pe de altă parte, gazda va interpreta mesajul nostru greșit: că ne-a plăcut foarte mult mâncarea, că știe să gătească foarte bine, completează specialista.

Atitudinea trebuie schimbată

Fără doar și poate, ca gazde, scopul nostru este ca invitații să se simtă bine. Asta presupune să înțelegem de la început că oamenii sunt foarte diferiți, că este imposibil să îi mulțumim pe toți, că dacă lasă mâncare în farfurie nu înseamnă că hrana pregătită de noi este proastă, că există o mulțime de motive pentru care invitații nu pot mânca exact ce am pregătit noi și că este imposibil să le citim gândurile. Specialista spune că vom afla adevăratul motiv (pentru care au lăsat friptura aceea de porc în farfurie sau nu au terminat felia de tort cremos de ciocolată), doar dacă îi întrebăm.

Pe de altă parte, ca invitați, vom ști mereu că, din respect pentru gazdă, este politicos să mâncăm tot din farfurie, dar că nu trebuie să ne forțăm pentru asta, că este corect față de gazdă să îi spunem motivul pentru care nu mâncăm (suntem la dietă, mâncăm puțin de obicei, nu mâncăm ciocolată... etc.).

Din grijă pentru mediu

Obligația de a mânca tot poate avea ca motiv și dorința de a susține și de a fi responsabili față de mediu. Un bun exemplu în acest sens este filosofia unui restaurant japonez din Sydney (sursa: http:// www.wafu.com.au/index.html). Dacă drumurile te poartă în marele oraș australian și ajungi să iei masa la Wafu, să nu te miri dacă primești o reducere de 30%. Asta înseamnă că ai mâncat tot din farfurie. Iar dacă te-ai ridicat de la masă fără să termini mâncarea, să nu te miri mai târziu de ce ai fost pus pe "lista neagră". Noroc că vei afla de la început care sunt regulile casei: trebuie să consume tot din farfurie, în afară de coaja de lămâie, de ghimbirul murat și de wasabi. Și, dacă aveai vreun dubiu, vei fi înștiințat că legumele de pe marginea farfuriei nu sunt elemente de decor și de aceea trebuie neapărat să le mănânci șI pe acestea.

Dincolo de aspectul mai degrabă amuzant al acestor reguli, clientului i se cere, de fapt, să comande atâta mâncare câtă are nevoie, pentru a evita risipa. Și, nu în ultimul rând, să zică la sfârșit "Arigatou!" pământului pentru darurile lui.