O istorie cu gust: hot-dogul

Hot Dogul. Cine spune că nu a mâncat niciodată un astfel de preparat cel mai probabil ne păcălește fără rușine. Asta pentru că și-a făcut apariția în viețile noastre înainte de aripioare picante, kebaburi și alte produse fast-food. Beneficiul cel mai mare? Poate fi consumat oriunde: pe o bancă, la plajă ori în drum spre serviciu. Deși este un simbol național în SUA, istoria hotdogului începe cu mult înainte ca America să fie descoperită, ne spune clickpentrufemei.ro

Crenvurștii sunt printre cele mai vechi alimente prelucrate, produse asemănătoare fiind menționate în textele antice. Pe la 1600, germanii s-au specializat în prepararea unor cârnați din carne de porc în mațe de oaie. Ei erau prăjiți sau fierți și serviți alături de bere. I-au botezat "dachshund", cârnații tradiționali fiind numiți mai târziu "frankfurter".

Două orașe concurează pentru locul nașterii hotdogului modern. Locuitorii Frankfurtului susțin că ei au inventat produsul culinar cu mai bine de 500 de ani în urmă, mai exact în 1484: cu câțiva ani înainte ca Cristofor Columb să ridice ancora să cucerească America. Dar vienezii sunt de părere că ei sunt creatorii cârnaților, pe care i-au numit "wiener".

Indiferent de originea acestui preparat, cert este că un imigrant german este cel care a vândut primul celebru cârnăcior pe pământ american. În 1869, Charles Feltman, refugiat în Statele Unite, și-a început mica afacere în Coney Island, Brooklyn, New York. El avea o tarabă la care vindea crenvurști calzi. Preparatul culinar, numit "red hot" ("roșu fierbinte"), era ieftin și ținea de foame.

Persoana responsabilă de popularizarea hotdogului este însă Antoine Feuchtwanger. Pe la 1880, acesta a început să comercializeze cârnăciorii într-o chiflă tăiată. Se spune că ideea i-a venit după ce inițial a vândut preparatul împreună cu o pereche de mănuși, pentru ca clienții să nu se ardă. Pentru că nu își mai primea mănușile înapoi, și-a dat seama că iese în câștig dacă pune cârnații în chifle tăiate-n două.

Sunt mulți care spun că denumirea acestui preparat provine dintr-o anecdotă. Ted Dorgan, un binecunoscut caricaturist care a trăit în SUA, în secolul al XX-lea, a desenat un vânzător de red hot pe un teren de baseball. Pe unul dintre cârnăciori a vrut să scrie "dachshund" - cuvânt care desemnează și cârnăciorul, dar și rasa de câini scunzi și lungi (șoricar). Și pentru că nu știa cum se scrie cuvântul, a notat pur și simplu "hot dog" - în traducere literală, "câine fierbinte".