Pe urmele fostului Callatis

Pe ruinele vechiului oraș grecesc Callatis se ridică astăzi orașul Mangalia, la 44 km sud de Constanța. Motivul așezării grecilor în acest loc se explică prin condițiile oferite de climă, relief, posibilitatea de amenajare a unui port. Colonia grecilor veniți din centrul megarian Heracleea Pontică a fost întemeiată, probabil, la sfârșitul secolului al VI-lea, după cum relatează istoricul antic Pseudo-Skymnos. Orașul Callatis este cunoscut sub acest nume și mai târziu, în lucrările unor scriitori antici ca Ptolemeu, Strabon, Memnon și Ovidiu. Abia în sec. IV a. Chr, orașul atinge un vârf economic, social și politc remarcabil, dovezi în acest sens fiind apariția atelierelor monetare, meșteșugărești proprii specializate, a unor construcții și sculpturi monumentale. Perioada elenistică va diminua mult posibilită-țile locale. Epocile romană și romano-bizantină au reprezentat noi etape în evoluția orașului Callatis, integrat militar, economic și politic în sistemul Imperiului Roman și apoi a celui Romano-Bizantin.

Vestigiile au atras atenția încă de la începutul sec. XX unor arheologi ca P.Polonic, D.M. Teodorescu, O. Tafrali și Th. Sauciuc-Săveanu, cercetările scoțând la iveală importan-te momente ale vechiului oraș în diversele sale etape de locuire.

Zidul de apărare împrejmuia întreaga suprafață importantă a orașului, lucru firesc pentru toate centrele comerciale și politice ale antichității. La Callatis au fost două incinte: prima ridicată probabil la sfârșitul sec. IV, iar cea de-a doua, în sec. II d. Hr, coincide cu momentul implicării politice și militare a Imperiului Roman pe țărmul de vest al Pontului Euxin. Zidul are o lungime de 370 metri; dezvelit complet, el pornește de la marginea mării până aproape de șoseaua Constanța-Mangalia și are câte două fețe din blocuri de calcar cioplite, legate între ele cu mortar de var. Din loc în loc zidul avea tumuli de apărare; sunt identificate două porți ale cetății, una pe latura de vest și alta pe cea de sud. Cu unele reparații, zidul a apărat cetatea până la începutul sec. VII p. Chr, când se pierde aspectul ei urban.

Portul mai putea fi văzut la suprafața mării chiar și la începutul secolului XX. Astăzi ruinele sale, care pot fi urmărite pe o distanță de aproximativ 80 metri, sunt acoperite de ape.

Cum zidurile unei cetăți nu închideau întreaga suprafață locuită, exista și un cartier extramuros în partea de vest și sud, în epoca elenistică, dar și în cea romană. Cimitirele cetății se aflau în partea de nord, la marginea de vest a Mangaliei de astăzi. Prima necropolă din epoca greacă, datând din secolele IV-II a.Chr., conține morminte însemnate și variate ca ritual, ce indică uneori o stratificare și ierarhizare socială distinctă. Unul dintre cele mai importante morminte ale necropolei este cel "cu papirus", găsit în 1959. Acoperit cu trei lespezi de piatră, este constituit din blocuri mari de calcar. În pământul care acoperea mormân-tul s-au găsit vase grecești cu firnis negru, ornamentate cu palmete. În mormânt existau, de asemenea, resturile unui papirus scris în limba greacă. A doua necropolă, de epocă târzie (sec. IV-V d. Chr) conține morminte construite din lespezi sau blocuri de piatră cioplite acoperite cu alte 2-4 lespezi. Necropola tumulară se află spre nord, est și vest de necropola anterioară. De asemenea, între Mangalia și satul 2 Mai s-au descoperit trei morminte mari, construite din piatră. Primul a fost identificat peste lac și este așa numitul mormânt scitic. Al doilea a apărut la marginea de sud a Mangaliei, iar al treilea în partea de vest a satului 2 Mai, într-o movilă. aceste morminte ar fi putut aparține unor șefi locali, de origine traco-getică sau scitică.

Câteva dintre aceste descoperiri arheologice, cum ar fi zidul de incin-tă, bazilica siriană sau mormântul cu papirus și numeroase alte mărturii ale antichității se găsesc în expozițiile Muzeului "Callatis" din Mangalia.

(sursa: "Situri arheologice în județul Constanța", proiectul Reside)