În intervalul 1 – 28 noiembrie 2022, în toate porturile lumii se desfășoară campania de inspecții privind modul în care se aplică, la bordul navelor, prevederile Convenției internaționale privind munca și viața pe mare MLC 2006. Inițiativa aparține Centrului pentru Drepturile Internaționale ale Navigatorilor.
12 nave controlate în portul Constanța
„Inspectorii Federației Internaționale a Transportatorilor și ai sindicatelor afiliate, în colaborare cu autoritățile naționale, vor verifica dacă echipajelor li se asigură condiții de muncă și viață decente la bordul navelor și dacă acestea sunt acoperite de contracte colective de muncă ce respectă standardele minime ale MLC 2006. În primele nouă zile ale campaniei, am efectuat inspecții la 12 nave care au făcut escală în portul Constanța. Am fost plăcut impresionat să constat că, pe toate navele verificate, se respectă prevederile Convenției MLC 2006. Pe 11 dintre ele, drepturile navigatorilor sunt acoperite de contracte colective de muncă negociate cu ITF. Pentru cea de-a 12-a navă, contractul colectiv de muncă se afla în negociere, iar drepturile prevăzute în contractele individuale erau superioare standardelor minime ITF. În cadrul celor 12 echipaje se aflau și câțiva navigatori români, care, iată, sunt protejați de Convenția MLC 2006" – a declarat, pentru cotidianul „Cuget Liber”, Adrian Mihălcioiu, președintele Sindicatului Liber al Navigatorilor și șef al Inspectoratului ITF România.

Centrul pentru Drepturile Internaționale ale Navigatorilor
Cu prilejul acestei campanii se va putea constata dacă drepturile tuturor navigatorilor români care muncesc în diverse flote ale lumii sunt respectate și dacă statul român a luat măsurile cuvenite pentru ca toți angajatorii înregistrați în țara noastră – companii de crewing și armatori - să aplice prevederile Convenției MLC 2006.
Informațiile obținute în cadrul campaniei vor fi analizate de Centrul pentru Drepturile Internaționale ale Navigatorilor, iar rezultatele și concluziile vor fi transmise Organizației Maritime Internaționale, pentru a aduce îmbunătățiri Convenției internaționale MLC 2006.
Centrul pentru Drepturile Internaționale ale Navigatorilor a fost înființat pe 23 septembrie 2010, la inițiativa lui Efthimios E. Mitropoulos - secretarul general de atunci al IMO, cu ocazia Zilei Maritime Mondiale din Anul Navigatorului. În prezent, acesta funcționează în beneficiul shipping-ului internațional, oferind tuturor sectoarelor comunității maritime studii imparțiale, de înaltă calitate, ce stau la baza reglementărilor în domeniu. „Misiunea noastră este aceea de a efectua cercetări strategice în sprijinul unei industrii maritime eficiente și corecte și al angajării decente a navigatorilor", se precizează în statutul organismului internațional.
Prima victorie împotriva drepturilor marinarilor români
Convenția MLC 2006, adoptată de Organizația Internațională a Muncii, a intrat în vigoare la data de 20 august 2013, la un an după ce a fost ratificată de 30 de țări, ale căror flote maritime reprezentau peste 33% din tonajul brut al flotei mondiale.
În acea vreme, în zona Mării Negre, care era etichetată de ITF ca „mare a rușinii”, doar Bulgaria și Federația Rusă ratificaseră MLC - 2006 și o aplicau. În schimb, Georgia, Moldova, România, Turcia și Ucraina o ignorau. Drept urmare, în această regiune, continuau să fie tolerate navele sub standardele internaționale, care nu le asigurau navigatorilor condiții de muncă și viață decențe la bord, ale căror echipaje nu beneficiau de contracte colective de muncă cu clauze de salarizare și de protecție socială la nivelul minim internațional.
România a făcut o tentativă de ratificare în 2013. Proiectul de lege înaintat de Ministerul Transporturilor a fost aprobat de Guvern, dar s-a blocat în Parlament și a ieșit din circuitul legislativ. Era prima victorie a intereselor oculte de pe piața forței de muncă marinărești din țara noastră împotriva celor ce luptau pentru ca drepturile navigatorilor români de pe navele străine să fie protejate prin lege.
Legea a rămas literă moartă
În urma eforturilor depuse de Sindicatul Liber al Navigatorilor, România a devenit parte a Convenției MLC 2006 pe data de 21 august 2015, când în „Monitorul Oficial” nr. 636 a fost publicată Legea nr. 214/2015 de ratificare a actului normativ internațional. În acele zile, sindicatul a primit numeroase mesaje de felicitare din partea marinarilor și a soțiilor lor. Oamenii au ținut să-și exprime aprecierea față de eforturile depuse de SLN pentru ratificarea convenției de către statul român.
Dar bucuria a fost de scurtă durată. Presiunile intereselor oculte din shipping au împiedicat statul român să adopte normele de aplicare, astfel că legea de ratificare a convenției a rămas literă moartă.
Între timp, numărul statelor care au aderat la MLC 2006 a continuat să crească, ajungând la 100, pe 11 aprilie 2022, când Omanul a depus la IMO instrumentul de ratificare.
Manevre pe la spatele Guvernului
Au trecut anii și iată că intervențiile Sindicatului Liber al Navigatorilor au dat, din nou, rezultate în momentul în care cârma Ministerului Transporturilor a fost preluată de Sorin Grindeanu. La inițiativa acestuia, pe 23 martie 2022, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 50 privind reglementarea muncii în domeniul maritim, act normativ ce armonizează legislația națională cu prevederile Convenției maritime internaționale MLC 2006.
Dar iată că, și de această dată, cei ce se opun aplicării normelor internaționale vor să împiedice punerea în practică a MLC 2006, încercând, prin intermediul unor propuneri avansate de Autoritatea Navală Română la Comisia pentru transporturi și infrastructură din Camera Deputaților, fără știința Ministerului Transporturilor și a Guvernului României, să modifice proiectul Legii de aprobare OUG nr. 50/2002, astfel încât convenția să nu se aplice navigatorilor români în litera și spiritul ei.
Reformați ANR-ul!
Având în vedere această lungă istorie a acțiunilor potrivnice punerii în practică a prevederilor MLC 2006, Ministerul Transporturilor și Guvernul României au obligația să restructureze și să reformeze Autoritatea Navală Română, instituție care nu își mai îndeplinește menirea de a susține industria shipping-ului românesc. Prima măsură ce ar trebui luată este revenirea ei de la Constanța la București, sub ochii Ministerului Transporturilor, așa cum a fost înainte de 1990, pe vremea când purta numele Inspectoratul Navigației Civile. Astfel, instituția va scăpa din captivitatea cercurilor de interese, iar activitatea ei va putea fi mai ușor urmărită și controlată.