Autoritățile statului îngrădesc concurența cu caietul de sarcini

Consiliul Concurenței are în derulare câteva mari investigații, "care s-ar putea încheia cu sancțiuni", a declarat președintele instituției, Bogdan Chirițoiu.

Legea taximetriei, contestată
Printre acestea se numără cele de pe piața de telecomunicații, a carburanților și din sectorul bancar. Hiper-market-urile se bucură, la rândul lor, de atenția Consiliului Concurenței. Investigația realizată în rândul acestora are, pentru început, rol de cunoaștere a pieței. Oricând, aceasta poate "degenera" într-o investigație mai la obiect, care să aducă o ploaie de amenzi pe capul marilor rețele comerciale.
Trebuie să știți, însă, stimați cititori, că investigațiile din domeniul concurenței durează unu - doi ani. La final, cei sancționați atacă în justiție decizia Consiliului Concurenței. Procesul mai ține vreo trei ani.
Instituția s-a declarat, în repetate rânduri împotriva prevederilor din Legea taximetriei care limitează numărul de taximetre dintr-o localitate. "Încalcă clar regulile de concurență, dar, fiind literă de lege, se aplică. Consiliul Concurenței poate invoca Legea concurenței împotriva reglementărilor de ordin inferior, precum o hotărâre de guvern sau un ordin de ministru. Dar când se bat cap în cap două legi, trebuie să apelăm la guvern și parlament. Am făcut mai multe solicitări și le vom relua. Numărul taximetrelor trebuie stabilit de piață, nu de primării. Serviciul de taximetrie nu este public, ci privat. Administrația locală poate impune doar standarde: cum să arate taximetrul, că trebuie să aibă revizia tehnică făcută la timp, că vehiculele trebuie să fie confortabile și să transporte călătorii în siguranță și așa mai departe" – a afirmat Bogdan Chirițoiu.
Întrebat de ce nu se ține cont de directivele europene privind concurența, care au un rang superior față de Legea taximetriei, Chirițoiu a afirmat că numai justiția poate, în baza acestora, să anuleze prevederea incriminată, din legea respectivă. Altfel spus, o persoană care este împiedicată de admi-nistrația locală să practice taximetria, poate să o dea în judecată. La proces, ea poate solicita instanței de judecată să constate faptul că prevederea privind limitarea numărului de taximetre încalcă directiva europeană privind concurența și, drept urmare, trebuie anulată.
"Taximetriștii au impus limitarea numărului pe principiul că, dacă sunt prea mulți, nu au din ce trăi. Motivația aceasta o întâlnim la toate profesiile liberale, cu care, iarăși, avem probleme. Notarii spun că nu trebuie să fie prea mulți, pentru că n-ar mai avea un standard de viață bun. Avocații, la fel. Profesiile liberale au o lungă tradiție de a fi piețe închise. Poziția noastră este că tre-buie deschisă piața notarilor, a avocaților, că trebuie liberalizate. În plus, suntem împotriva tarifelor minimale. Foarte multe profesii încearcă să stabilească nivelul sub care nimeni nu are voie să coboare. Asociațiile lor stabilesc, de obicei, limitele minimale" - a spus șeful consiliului.

Șperaclul corupției
În România, există o zonă în care libera concurență este puternic îngrădită și în care, în mod surprinzător, Consiliului Concurenței nu-și bagă nasul. Este vorba de caietele de sarcini ale licitațiilor pentru achizițiile publice.
Toată lumea știe că aceste instrumentele sunt folosite de foarte multe ori pentru a îngrădi concurența. Cerințele și criteriile incluse de organizatorii licitațiilor, în caietele de sarcini, sunt astfel concepute încât să bareze accesul la licitații al firmelor nedorite și să le facă pârtie celor ce trebuie să iasă câștigătoare. Caietele de sarcini sunt nu doar instru-mente ale blocării concurenței, ci și ale corupției.
De ani de zile, se organizează licitații cu dedicație, care nu încalcă, formal, nicio lege. Clientela politică și firmele străine abonate sunt stimulate cu contracte de achiziții publice grase, grație științei de a întocmi "caiete de sarcini deștepte" pentru "băieții deștepți".
"Noi nu ne-am băgat până acum pe partea caietelor de sarcini, pentru că de ele se ocupă Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Pu-blice – ANRMAP. Ea este una dintre cele trei instituții ale statului care au competențe pe partea de licitații. Celelalte sunt Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul de Contestații.
Problema este la graniță. Legea spune că noi, Consiliul Concurenței, trebuie să împiedicăm administrațiile publice să ia măsuri care îngrădesc concurența. Trăgând un pic de limbajul din lege, putem spune că și un caiet de sarcini este o acțiune a administrației. Dar atenția noastră se îndreaptă spre firme. În general, la licitații, suntem preocupați să nu existe înțelegeri între paticipanți. Genul acesta de aranjamente este clar în gestiunea noastră" – a declarat Chirițoiu.

Control cu ochelari de cal
Situația este scandaloasă. Există patru instituții ale statului care controlează licitațiile din domeniul achizițiilor publice, dar niciuna nu cercetează modul în care sunt proiectate caietele de sarcini, faptul că ele au devenit instrumente ale îngrădirii competiției și ale jefuirii banului public.
ANRMAP, Ministerul Fi-nanțelor Publice și Consiliul de Contestații își pun ochelarii de cal ai legii și urmăresc doar respectarea procedurilor de organizare a licitațiilor. Or, în România, marile și micile hoții din bu-getul public se fac respectând la sânge procedurile, care par a fi făcute tocmai pentru a da jafului aparența de legalitate.
La rândul său, Consiliul Concurenței investighează doar aranjamentele dintre firme, nu și pe cele dintre autoritatea organizatoare a licitației și anumiți parti-cipanți.
"Caietele de sarcini, interpretarea lor sunt treaba ANRMAP" - afirmă președintele Consiliului Concurenței. Problema este că ANRMAP nu are competențe pe Legea concurenței și puțin îi pasă acestei instituții dacă prevederile caietelor de sarcini îngrădesc competiția și favori-zează anumite firme. Or, tocmai aici este șmecheria, ca această zonă a instituției achizițiilor publice să fie în afara controlului celor patru instituții sus pomenite. Practic, competențele lor au fost astfel concepute încât niciuna să nu-și bage nasul în caietele de sarcini și să descopere că, grație criteriilor de selecție a participanților și câștigătorilor, banii publici sunt dirijați spre anumite firme.
"Am avut o sesizare din partea unei firme, că i s-a blocat accesul la o licitație, prin caietul de sarcini – recunoaște Bogdan Chirițoiu. Este vorba de un caz mare. Am trimis-o la ANRMAP, să vedem cum procedează ei." Păi, cum să procedeze altfel decât conform legii, care nu îi conferă competențe pe linie de concurență?