Canalul Sulina a câștigat prima bătălie cu Canalul Bâstroie

Între România și Ucraina se duce un adevărat război al tarifelor pentru atragerea traficului fluvio-maritim de mărfuri. La începutul anului 2010, balanța se înclinase în favoarea Canalului Bâstroie.

Profitând de imobilismul auto-ritățile românești, care nu erau pregătite să lucreze în condiții de competiție, autoritățile ucrainene au atras armatorii printr-o politică a tarifelor scăzute.

În 2009, Canalul Bâstroie a fost tranzitat de 1.413 de nave, cu 167 mai multe decât în 2008. În primul trimestru al anului 2010, Ministerul Transporturilor din Ucraina anunța, din nou, creșteri semnificative ale traficului fluvio-maritim, peste cel realizat de România. Dacă în luna februarie, pe Canalul Sulina avuseseră doar 75 de tranzitări, Canalul Bâstroie raportase trecerea a 126 nave, cu 51 mai multe decât în aceeași lună a anului precedent. Dintre acestea, doar 29 nave erau ucrainene. Celelalte 97 de nave, care aveau pavilion Rusia, Sierra Leone, Turcia, Moldova, Panama, Malta, Bulgaria și altele, fuseseră atrase tocmai datorită costurilor mai mici de tranzitare de pe Bâstroie.

După numai șase luni, situația s-a schimbat în favoarea Canalului Sulina. O spun chiar ucrainenii, care sunt alarmați de pierderea masivă de trafic.

Printr-un comunicat de presă, compania de stat Ukrainian Danube Shipping Line, din Izmail (regiunea Odesa), și-a exprimat îngrijorarea față de reducerea numărului de nave care tranzitează Canalul Bâstroie.

Tetiana Tarasenko, șefă de departament în cadrul Ukrainian Danube Shipping Line, a afirmat: "Partea română a coborât tarifele de tranzitare prin Canalul Sulina, începând cu data de 1 mai, și aceasta are un efect negativ asupra Canalului Bâstroie".

Potrivit lui Tarasenko, autoritățile române au diminuat tarifele pentru navele care trec prin Canalul Sulina în ambele direcții, în schimb le-au majorat mult pentru cele care îl parcurg într-o singură direcție. Astfel, armatorii sunt descurajați să trimită navele din Marea Neagră spre Dunăre printr-unul din canale pentru a ieși pe celălalt, fiind stimulați să fo-losească, atât la dus cât și la întors, doar Canalul Sulina.

Cum poate contracara Ucraina strategia românilor? Ar putea să răspundă prin scăderea tarifelor. Dar își permite să renunțe la 10%, 30% sau 50% din venituri? Are de recuperat costurile uriașe ale lucrărilor de adâncire și amenajare a canalului, precum și pe cele curente, de exploatare și între-ținere. De altfel, investițiile se vor încheia abia în 2011. Pe de altă parte, nimeni nu-i garantează că, dacă reduce tarifele, România nu va veni cu o contra-măsură asemănătoare.

Ucrainenii nu au curaj să se angajeze într-o asemenea cursă a ieftinirilor, care oricum se va termina prost pentru ei. Drept urmare s-au gândit la o a doua soluție: să negocieze cu românii o politică de tarifare a navigației pe cele două canale din Delta Dunării. Prin aceasta, s-ar ajunge practic la o împărțire mutuală a traficului fluvio-maritim între cele două țări.

Dacă Ucraina dorește un astfel de târg, România nu dă semne că ar fi interesată. De ce ar fi? Acum, ea este în avantaj. Traficul se mută de pe Bâstroie pe Sulina și zeul Mercur o protejează.