Pe timp de criză
Concurs Comisia Europeană vrea să facă patroni din șomeri
294
Articole de la același autor
Gazele se ieftinesc, petrolul se scumpește
22 Mai 2009
Traficul de mărfuri din portul Constanța a scăzut cu 30%
03 Iunie 2009
Sindicatele portuare amenință cu acțiuni de protest
04 Iunie 2009
Potrivit estimărilor Comisiei Europene, 3,5 milioane de cetățeni comunitari își vor pierde locurile de muncă în acest an, din cauza crizei economice. Numărul șomerilor din spațiul Uniunii Europene era, la sfârșitul lunii aprilie 2009, de 20.825.000 de persoane, cam tot atât cât populațiile Cehiei și Ungariei luate la un loc.
Ce este de făcut cu milioanele de șomeri ale căror rânduri cresc pe zi ce trece, s-a întrebat Comisia Europeană? Deja au devenit o povară prea mare pentru sistemul de protecție socială, care tinde să se sufoce.
După o îndelungă și profundă meditație, organismul comunitar a fost străfulgerat de ideea salvatoare: "Dacă milioanele de șomeri nu mai pot fi salariați, pentru că nu există locuri de muncă, de ce n-ar ajunge patroni? Ce îi împiedică să deschidă o mică afacere, să fie propriii angajați? Nu au bani să deschidă o firmă, un butic, o tarabă? Nu-i nimic, le dăm noi?"
Așa s-a ajuns, stimați europeni, la inițiativa înființării unui nou instrument de microfinanțare. Persoanele care și-au pierdut locul de muncă și doresc să înființeze o mică întreprindere ar putea să pri-mească microcredite.
Bugetul inițial va fi de 100 de milioane euro. La acestea se vor adăuga – susține Comisia Europeană - peste 500 de milioane euro, în cadrul unei inițiative comune cu instituții financiare internaționale, în special cu Grupul Băncii Europene de Investiții (BEI).
Microcreditul se referă la acordarea de împrumuturi mai mici de 25.000 euro. Se estimează că ar putea fi acordate circa 45.000 de împrumuturi în decursul unui interval de până la opt ani. Prin intervenția Fondului Social European, aceste credite ar putea să beneficieze de reducerea ratei dobânzilor.
Raportate la armata de 20.825.000 de șomeri, cele 45.000 de microcredite reprezintă doar 0,22% - o picătură într-un ocean. Nu-i nimic, am putea spune. Orice ajutor este bine venit. Dacă 45.000 de șomeri reușesc să-și ia viața în propriile mâini este o realizare. 45.000 de familii vor fi fericite.
Chiar așa să fie? Dacă firmele vechi, puternice, își restrâng activitatea sau trag obloanele, ce șansă au foștii șomeri să reziste pe piață? Cel mai plauzibil scenariu este că vor pierde, rapid, banii și vor ajunge să fie datori vânduți la bănci. Vor regreta statutul de șomer și indemnizația lunară primită de la stat.
Ce este de făcut cu milioanele de șomeri ale căror rânduri cresc pe zi ce trece, s-a întrebat Comisia Europeană? Deja au devenit o povară prea mare pentru sistemul de protecție socială, care tinde să se sufoce.
După o îndelungă și profundă meditație, organismul comunitar a fost străfulgerat de ideea salvatoare: "Dacă milioanele de șomeri nu mai pot fi salariați, pentru că nu există locuri de muncă, de ce n-ar ajunge patroni? Ce îi împiedică să deschidă o mică afacere, să fie propriii angajați? Nu au bani să deschidă o firmă, un butic, o tarabă? Nu-i nimic, le dăm noi?"
Așa s-a ajuns, stimați europeni, la inițiativa înființării unui nou instrument de microfinanțare. Persoanele care și-au pierdut locul de muncă și doresc să înființeze o mică întreprindere ar putea să pri-mească microcredite.
Bugetul inițial va fi de 100 de milioane euro. La acestea se vor adăuga – susține Comisia Europeană - peste 500 de milioane euro, în cadrul unei inițiative comune cu instituții financiare internaționale, în special cu Grupul Băncii Europene de Investiții (BEI).
Microcreditul se referă la acordarea de împrumuturi mai mici de 25.000 euro. Se estimează că ar putea fi acordate circa 45.000 de împrumuturi în decursul unui interval de până la opt ani. Prin intervenția Fondului Social European, aceste credite ar putea să beneficieze de reducerea ratei dobânzilor.
Raportate la armata de 20.825.000 de șomeri, cele 45.000 de microcredite reprezintă doar 0,22% - o picătură într-un ocean. Nu-i nimic, am putea spune. Orice ajutor este bine venit. Dacă 45.000 de șomeri reușesc să-și ia viața în propriile mâini este o realizare. 45.000 de familii vor fi fericite.
Chiar așa să fie? Dacă firmele vechi, puternice, își restrâng activitatea sau trag obloanele, ce șansă au foștii șomeri să reziste pe piață? Cel mai plauzibil scenariu este că vor pierde, rapid, banii și vor ajunge să fie datori vânduți la bănci. Vor regreta statutul de șomer și indemnizația lunară primită de la stat.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Sâmbătă, 27 Iunie 2009
Miercuri, 10 Iunie 2009