Constanța are nevoie de o bursă a cerealelor

"Bursa de cereale este un lucru absolut necesar. La începutul secolului XX, a existat bursa de cereale de la Brăila, care nu a funcționat corespunzător. Și atunci producțiile erau foarte mari. Poate că și astăzi ar trebui să intensificăm eforturile începute, în urmă cu doi ani, cu Bursa Română de Mărfuri, pentru a crea cu adevărat o bursă de cereale în România" - a afirmat Daniel Constantin, ministrul agriculturii, răspunzând unei întrebări a ziarului "Cuget Liber".

În 2013 și 2014, România a obținut producții agricole record. Dar ce folos dacă veniturile nu sunt pe măsura recoltelor mari, din cauza mecanismului de formare a prețurilor. Cine stabilește valoarea de achiziție a grânelor și plantelor tehnice în țara noastră? Fermierii, industria agro-alimentară autohtonă, intermediarii locali, marile case de comerț internaționale?

Atunci când negociază cu producătorii agricoli, morarii, brutarii și fabricile de ulei din România invocă prețurile afișate de bursele de mărfuri din Londra și Chicago. Tot la acele prețuri se raportează și traderii internaționali, prin intermediul cărora se derulează mare parte din exporturile românești.

Ministerul Agriculturii publică mai multe liste de prețuri: cotațiile bursiere de la Londra, Chicago și Rotterdam; prețurile medii pe piețele reprezentative din România; prețurile de vânzare cu amănuntul în piețe și târguri. Dacă le cercetezi cu atenție, se poate constata că valoarea de achiziție pentru consumul intern doar aparent este decisă de raportul dintre cererea și oferta de pe piața autohtonă și că, de fapt, prețurile se formează la celălalt capăt al Europei sau peste Atlantic.

Producătorii agricoli români visează de mult timp să scape de samsarii autohtoni, de marii angrosiști internaționali și să-și vândă direct recoltele la bursă. Poate că astfel vor avea un câștig mai mare. Iar dacă Londra și Chicago sunt prea departe, de ce să nu aibă o bursă chiar aici, în România?

Tentativele de a pune bazele unei astfel de instituiții de piață datează de un deceniu și jumătate. În februarie 2001, Bursa Maritimă și de Mărfuri Constanța (BMMC) prezenta, prin intermediul ziarului "Cuget Liber", demersurile întreprinse pentru înființarea unei burse a cerealelor și a unei burse petroliere. Proiectul "Bursa Mării Negre", depus în anul 2000, la Guvernul Isărescu, iar în 2001, la Guvernul Năstase, prevedea amplasarea ei în Zona Liberă Constanța (din portul Constanța Sud).

Peste proiectul Bursei Mării Negre s-a așternut uitarea, iar inițiatorul său BMMC a dispărut de pe scena istoriei, prin poarta falimentului. Au apărut, alte inițiative, care, la rândul lor au fost abandonate.

Ediția din 26 februarie 2010 a publicației "Vocea Brăilei" relatează despre proiectul de redeschidere a Bursei Cerealelor de la Brăila, blocat la Ministerul Agriculturii. Acesta fusese conceput la solicitarea mai multor fermieri din județ și era susținut de președintele Bursei SIBEX, din Sibiu.

Primii pași reali în constituirea unei burse de cereale au fost făcuți la Corabia, proiectul fiind lansat de Consiliul Județean Olt. Punerea în funcțiune a fost mereu amânată și nu se știe dacă bursa va fi operațională vreodată.

Opinia mea este că locul unei burse de cereale, care să conteze cu adevărat pe piața Mării Negre și a Europei Centrale și de Est, nu poate fi decât în Constanța sau, mai exact, în portul Constanța. Ideea se sprijină pe numeroase argumente geografice și economice.

Prin portul Constanța tranzitează mari cantități de cereale din Ungaria, Serbia și Bulgaria. Spre deosebire de porturile fluviale, care de acum încolo își propun să construiască silozuri, Constanța deține un excedent de infrastructură de depozitare și de operare, nu doar în raport cu exporturile agricole românești, ci și cu cele ale țărilor vecine. Capacitatea de depozitare autorizată este în continuă creștere.

În 2014, prin portul românesc au fost derulate 17.420.547 tone de cereale, cele mai mari cantități din Europa, la care s-au adăugat 2.478.251 tone de semințe uleioase.