Premierul Emil Boc a cerut să se recupereze, de la persoanele vinovate, prejudiciul financiar cauzat statului român, prin cheltuirea neregulamentară, în perioada 2002 - 2005, a sumei de 1.091.250 de euro, la Autoritatea Națională pentru Sprijinirea Inițiativei Tinerilor (ANSIT).
Decizia este o premieră în România și, cu certitudine, nu ar fi fost luată: dacă România nu ar fi fost obligată, de către Comisia Europeană, să returneze banii; dacă suma nu ar fi atât de mare; dacă visteria statului n-ar fi goală.
Instituțiile statului român au cheltuit sume uriașe în procese pe care le-au pierdut în instanțele din țară sau în cele internaționale. De asemenea, statul român a fost obligat să acorde despăgubiri importante victimelor abuzurilor sale.
Adevărații vinovați nu au plătit niciodată. Guvernul nu a pus la plată funcționarii, directorii ori miniștrii abuzivi și nu a inițiat procedura de recuperare a sumelor de la judecătorii care au decis cu încălcarea legii, deși Constituția îi permite acest lucru.
Cei ce achită nota de plată a abuzurilor statului sunt contribuabilii. Ei sunt vinovați din oficiu și trebuie să plătească și pentru greșelile, și pentru abuzurile instituțiilor statale.
Degeaba există Curtea de Conturi, instituție subordonată Parlamentului României, a cărei menire este, printre altele, să descopere pagubele aduse statului și să-i pună la plată pe adevărații făptuitori. Ați auzit-o să ceară guvernului recuperarea sumelor irosite în mii de procese aiurea de către instituțiile administrației centrale și locale?