Dacă s-ar da drumul la investiții, n-am avea cu cine le face

Economia României se îndreaptă spre o nouă criză a forței de muncă. O spun rapoartele oficiale, o spun și rubricile de mică publicitate ale ziarelor. 

Iată, dacă pe 5 martie 2016, Ministerul Muncii înregistra 15.712 de locuri de muncă vacante la nivel național, la o distanță de un an, pe 6 martie 2017, a anunțat cu 27,42% mai multe, respectiv 20.020 de locuri de muncă vacante. Cele mai multe sunt raportate în București (3.388 locuri vacante), Sibiu (1.760), Arad (1.618), Timiș (747) și Dolj (726). Județul Constanța figurează cu doar 239 de locuri de muncă vacante. 

La nivel național, oferta de locuri de muncă este următoarea: muncitori necalificați în industria confecțiilor (1.126), muncitori necalificați la asamblarea, montarea pieselor (1.093), lucrători comerciali (979), agenți de securitate (855), confecționeri-asamblori articole din textile (716), șoferi de autocamion (606), manipulanți de mărfuri (586), muncitori necalificați în construcții (502), vânzători (497), operatori confecționeri în producția de țesături, tricotaje, materiale sintetice (476).Nu trebuie să acordăm prea mult credit acestor cifre. Realitatea este cu mult mai gravă, având în vedere faptul că mulți agenți economici, din diferite motive, nu raportează locurile de muncă vacante, preferând anunțurile de mică publicitate. Potrivit acestora, în județul Constanța, sectoarele în care se resimte cel mai acut criza forței de muncă sunt industria navală, comerțul, alimentația publică și turismul.

Șantierele navale duc lipsă de sudori, electricieni, mecanici, tubulatori, tâmplari, strungari, macaragii, sablatori și vopsitori. Magazinele și depozitele en-gros caută vânzători, agenți de vânzări, lucrători comerciali și manipulanți. Odată cu venirea primăverii, restaurantele, barurile, cofetăriile și patiseriile de pe întreg litoralul solicită bucătari, cofetari, patiseri, barmani și ospătari. Din anunțurile de mică publicitate răzbate disperarea hotelierilor, care nu reușesc să găsească recepționere și cameriste.

În domeniul serviciilor pentru populație, frizeriile și saloanele de cosmetică au cele mai multe oferte de locuri de muncă. Sunt căutați frizerii, coafezele, manichiuristele și pedichiuristele. După lunile de iarnă, sectorul construcțiilor începe să își tureze motoarele. Are nevoie de zidari, faianțari, sudori, instalatori sanitari, muncitori necalificați pentru demolări. 

În mai toate sectoarele de activitate sunt solicitați muncitori necalificați, șoferi și agenți de pază.

În lunile următoare, cererea de lucrători calificați și necalificați va exploda în activitățile cu caracter sezonier (turism și agricultură).

Nu doar firmele românești caută lucrători calificați, ci și companiile din străinătate, fapt ce contribuie la adâncirea crizei interne. O companie din Spania face eforturi să recruteze sudori din județul Constanța.

Situația actuală începe să semene tot mai mult cu cea din anii 2005 - 2008, când nu era meserie sau nivel ierarhic în care să nu fie posturi vacante. La acea vreme, economia avea o foame de lup. Dorea personal calificat, de la nivelul de execuție până la cel de conducere, dar nu avea de unde să-l ia.

Ceea ce se întâmplă, astăzi, pe piața forței de muncă este paradoxal, având în vedere că, la sfârșitul lunii ianuarie 2017, în evidențele Ministerului Muncii erau înregistrați 488.000 de șomeri. Este cea mai bună dovadă că mecanismele formării, mobilității și stimulării lucrătorilor nu funcționează cum trebuie.

România nu a învățat nimic din lecțiile crizei de forță de muncă. Planurile de învățământ sunt, în continuare, necorelate cu nevoile economiei naționale, care, la rândul ei, e incapabilă să-și determine necesarul de forță de muncă pe termen scurt, mediu și lung. Din acest motiv, "producția de diplome" din multe specializări are desfacere redusă pe piața muncii, unitățile de învățământ fiind adevărate fabrici de șomeri.

Unde mai pui că statul român a promovat timp de 27 de ani politica "salariilor mici" în economia privată, susținând că aceasta ar atrage investițiile străine. Pentru a împiedica creșterile salariale, a recurs la fisca-lizarea excesivă a muncii și la desființarea negocierilor colective la nivel național. Rezultatul a fost exodul a circa 4 milioane de lucrători calificați și necalificați pe piața occidentală. 

Astăzi, criza de mână de lucru frânează investițiile românești și străine. Potrivit unei recente știri de presă, noul stadion din Craiova nu va putea fi inaugurat în acest sezon, întrucât compania de construcții angajată în proiect nu găsește forță de muncă.

Stimați cititori, ce credeți că s-ar întâmpla dacă, printr-o minune, Guvernul Grindeanu ar da drumul investițiilor la autostrăzi și drumuri naționale, la școli, spitale, rețele de apă și canalizare? Cu certitudine că s-ar trezi că nu are cu cine să le facă.