De ce-i iubește Victor Ponta pe petroliștii americani?

Premierul Victor Ponta a explicat în cadrul unui interviu televizat de ce trebuie exceptate de la impozitare platformele petroliere și celelalte instalații off-shore de la Marea Neagră. El consideră că e anormal să fie impozitate construcțiile aflate pe apă, cu atât mai mult cu cât nu există certitudinea că vor fi descoperite zăcăminte de petrol și gaze exploatabile comercial. Mai mult - a spus Ponta -, nu e firesc să fie impozitate instalațiile de care depinde securitatea energetică.

Când a ajuns primul ministru la această filozofie fiscală, radical opusă celei pe care o avea în urmă cu mai puțin de un an, atunci când a fost legiferată taxa de 1,5% pe toate construcțiile speciale, indiferent de amplasamentul lor: pe uscat, pe apă, sub pământ sau pe fundul mării?

Schimbarea la 180 de grade s-a petrecut în timpul recentei vizite în Statele Unite ale Americii. După întâlnirea cu reprezentanții trusturilor petroliere care au interese în zona Mării Negre, premierului i s-a luat un văl de pe ochi. A priceput că puținele companii petroliere, care dețin tehnologii de explorare și exploatare a resurselor de hidrocarburi la adâncimi de 1.000 metri sub nivelul mării, n-au de gând să se lase jumulite de statul român. Oricând pot ridica ancora, pentru a se îndrepta spre țărmuri mai prietenoase din punct de vedere fiscal.

Motivele invocate în favoarea scutirii de la impozitare a platformelor petroliere sunt corecte, în principiu. Ceea ce omite să spună premierul este că ele sunt valabile în cazul tuturor construcțiilor speciale. Este tot atât de anormal să fie impozitate construcțiile din șantierele navele, din rafinării, hidro și termocentrale, din fabricile de autovehicule, de produse chimice, de materiale de construcții, din porturi și aeroporturi, rețelele rutiere, de apă, gaze, telefonie și așa mai departe. Este anormal să impozitezi construcțiile cu funcții tehnologice, de care depind economia națională, comerțul intern și exterior, locurile de muncă, nivelul de trai, securitatea economică și socială a României, siguranța națională.

Introducerea "taxei pe stâlp" s-a dovedit a fi o măsură anti-economică, anti-socială și anti-națională, efectele ei negative fiind tot mai evidente: decapitalizarea agenților economici, descurajarea investițiilor, prăbușirea sectorului construcțiilor, cu efecte în industria materialelor de construcții, transporturi, comerț și servicii, scăderea numărului locurilor de muncă în numeroase sectoare, reducerea competitivității produselor românești pe piața externă și internă, încetinirea ritmului de creștere economică.

Aplicarea scutirii de la plată doar în cazul platformelor petroliere este o măsură discriminatorie. De ce n-ar beneficia de ea și rafinăriile, terminalele de hidrocarburi din porturi, depozitele și rețelele de transport al gazelor, țițeiului și produselor petroliere? Ele nu contribuie la securitatea energetică a țării?

De altfel, aceste lucruri sunt cunoscute de guvernanții noștri chiar din gura oamenilor de afaceri. Nu există întâlnire între miniștrii Guvernului Ponta și patronate la care să nu se ceară abolirea "taxei pe stâlp". Agenții economici au explicat în repetate rânduri că acest impozit nenorocit le-a dublat cheltuielile fiscale aferente proprietăților și le-a umflat artificial costurile de producție, că din cauza lui nu mai au curaj să facă investiții generatoare de locuri de muncă.

Ceva roade au dat și presiunile mediului de afaceri autohton, din moment ce Guver-nul Ponta s-a angajat să reducă "taxa pe stâlp", la 1%, începând din 2015. Dar nu-i suficient pentru a încuraja investițiile și creșterea numărului locurilor de muncă, chiar dacă, de la 1 octombrie 2014, angajatorii vor plăti un CAS mai mic cu 5%.

Erodarea impozitului pe construcțiile speciale, prin abandonarea formei inițiale, demonstrează că acesta reprezintă o gravă amenințare la adresa economiei și societății românești. Dacă petroliștii americani scapă de plata "taxei pe stâlp", de ce n-ar reuși același lucru și oamenii de afaceri români? Organizațiile patronale și camerele de comerț din România ar trebui să țină în corzi Guvernul Ponta, să-l oblige să-i trateze pe toți agenții economici ca pe marile concerne americane.