Depozitarea deșeurilor nucleare, mai "verde" decât fumatul

"Când se vor pune în funcțiune Unitățile 3 și 4, vom asigura 40% din necesarul de energie al țării. Deocamdată nu sunt planuri pentru ultimul reactor, neatins de pe vremea lui Ceaușescu", spune un tehnician de la Centrala Nucleară de la Cernavodă, uitându-se la reactorul 5, acum ruginit și deteriorat.

Ne aflăm pe o colină, la câteva sute de metri de linia unităților centralei. Aparatul de măsură a radiațiilor indică puțin peste 250 µSv (microsievert), o doză mai mică decât cea la care te expui când stai în cameră cu un fumător sau când îți faci o radiografie.
La nici 15 metri de noi se află DICA – depozitul intermediar pentru combustibil ars. În buncărele de beton sunt stocate fasciculele de combustibil nuclear uzat, pe o perioadă de 50 de ani.
În fiecare buncăr se află tuburi metalice, în care sunt așezate coșuri sigilate, umplute cu fascicule de tip CANDU (Canadian Deuterium Uranium), combustibilul produs la Pitești, folosit de CNE Cernavodă.

Combustibilul nuclear stă 50 de ani în depozit
"Capacitatea de stocare a unui depozit este de 12.000 de fascicule. Atât consumă un singur reactor în doi ani de funcționare. Înainte de a fi adus aici, combustibilul stă șase ani în bazinul reactorului, pentru reducerea radioactivității. În total, vom construi 27 de astfel de module", ne explică oficialii CNE Cernavodă.
Construcția unui modul este un proces delicat. Se sapă adânc, până la stratul de calcar, pentru cimentarea și sigilarea fundației. Orice pericol de radiații trebuie eliminat. Până și apa de ploaie este colectată și testată, înainte de a fi deversată în canalul Dunăre – Marea Neagră.
În 2055 va fi deschis și depozitul geologic din localitatea Saligny, în care combustibilul va fi transferat, după ciclul de 50 de ani, și îngropat, la o adâncime de 500 de metri. Metoda este folosită în numeroase alte țări, cum ar fi Franța, Germania, Spania sau SUA. "După 50 de ani de depozitare, într-un fascicul de combustibil rămâne mai puțin de o miime din radioactivitatea inițială. După 1.000 de ani, cea mai mare parte a radioactivității dispare, nivelul înregistrat într-un astfel de depozit fiind similar cu cel dintr-o mină de uraniu", spune tehnicianul CNE.

Deșeurile sunt incinerate în Suedia
Cu ochelari și căști de protecție, ne îndreptăm spre un alt depozit, în care sunt păstrate deșeurile slab și mediu radioactive, în mare parte materiale folosite de muncitori – echipament uzat, textile, solvenți etc.
Este o hală imensă de beton, în care deșeurile sunt păstrate în butoaie de inox. "Suntem singura centrală nucleară din lume care folosește butoaie de inox. Sunt mai scumpe, dar mult mai fiabile și, în plus, pot fi refolosite. Deșeurile sunt amestecate și trimise la incinerare în Suedia, volumul lor reducându-se cu 70%. Apoi sunt aduse aici. În momentul sigilării se măsoară radioactivitatea și se estimează o dată la care aceasta n-ar mai fi periculoasă. Atunci se refac măsurătorile și, dacă totul este în regulă, butoaiele pot fi golite și refolosite", ne spune Ionel Bucur, directorul CNE Cernavodă.

Energia nucleară ar putea deveni "verde"
Nu este de mirare că Franța încearcă să promoveze o lege care conferă un statut "verde" energiei nucleare. Un reactor nuclear ca cele de la Cernavodă generează anual circa 100 tone de combustibil uzat, depozitat într-un mediu strict controlat. O centrală electrică similară, cu aceeași putere (700 MWe), care folosește cărbune, eliberează anual în atmosferă 130.000 tone de cenușă toxică (conține mercur, cadmiu și arsen), 4,4 milioane tone de CO2 și 130.000 tone de bioxid de sulf (cauza principală a ploilor acide).
Desigur, dacă explodează un reactor, efectul de seră și ploaia acidă nu mai par atât de grave. Accidentele nucleare s-au redus însă substanțial în ultimele decenii, în mare parte datorită supravegherii stricte a activității din centrale.