Fiscul visează să-i prindă pe evazioniști, din birou

- În timp ce evaziunea fiscală se vede cu ochiul liber în piețe, ANAF cere o groază de raportări de la agenții economici și bănci -

"Vă rog, dați-mi și bonul fiscal!", îi spun vânzătoarei care tocmai mi-a luat banii pentru o bucată de brânză. Femeia mă țintuiește cu o privire rea, de parcă aș fi jignit-o, și-mi răspunde în doi peri: "Suntem producători. Avem autorizație de la primărie. Nu dăm bonuri fiscale. Nu vedeți ce scrie pe afiș?" și arată cu degetul spre un dreptunghi de hârtie de pe perete, pe care stă scris scurt și la obiect: "Nu eliberăm bonuri fiscale".

Nu cunosc dacă cel ce desface marfa la respectiva tonetă din piața "Balada" este producător autentic sau revânzător, dar știu că activează de ani de zile în acel perimetru. În România sunt mulți așa-ziși producători, care cumpără marfa de la angrouri și o revând în piețe, fără să emită bonuri fiscale.

Pentru a mă lămuri cine are dreptate, apelez la serviciul de asistență contribuabili Call Center (la numărul de telefon 0314039160). Sunt informat că, potrivit articolului nr. 2, din OG 28/1999 actualizată, este exceptat de la utilizarea caselor de marcat și emiterea bonurilor fiscale "comerțul ocazional cu produse agricole din producție proprie efectuat de către producători agricoli individuali, autorizați".

Opinia mea este că 99,99% dintre precupeții pe care îi vedem zi de zi în piețele Constanței nu se potrivesc acestei descrieri, deci nu pot beneficia de derogarea de la obligația de a utiliza casele de marcat. Chiar dacă s-au pricopsit cu certificate de producători, se vede de la o poștă că sunt revânzători. Cine a mai auzit ca agricultorul român să producă lămâi, portocale, banane și kiwi, usturoi chinezesc, roșii turcești și castaveți nemțești?

Iar dacă ne referim la producătorii de lactate, brânzeturi și carne din piețe, e greu să găsești printre ei vreunul individiual. Mai toți sunt organizați în unități agricole, cu un număr mai mare sau mai mic de lucrători.

Pe de altă parte, comerțul tuturor acestor producători agricoli reali sau falși nu este câtuși de puțin ocazional, ci permanent. De ani de zile ocupă aceleași tonete, semn că au contracte de închiriere pe termen lung cu proprietarii piețelor constănțene.

Sunt convins că inspectorii Fiscului, respectiv cei ai Antifraudei Fiscale, cumpără, ca tot omul, legume, fructe, lactate și brânzeturi din piețe. Dar se vede că nu i-a deranjat nici cât negru sub unghie mica evaziune practicată sistematic de piețari. Altfel, ar fi reacționat.

Temenul de mică evaziune în cazul comerțului cu produse agroalimentare este discutabil, având în vedere amploarea fenomenului. În acest sector există o amplă rețea evazionistă, care cuprinde producători, angrosiști și piețari.

Nu înțeleg de ce fenomenul evaziunii din piețele agroalimentare, extrem de vizibil, este ignorat. Actele normative elaborate în ultima vreme arată că Fiscul e preocupat să controleze mișcarea banilor prin casele de marcat și prin conturile bancare ale populației și agenților economici. Păi, domnilor finanțiști, nu ar fi mai corect să vă concentrați aten-ția asupra fluxurilor de bani care circulă în economie fără să fie înregistrați în bonuri fiscale, în facturi și în documente bancare? Dar pentru asta trebuie să ieșiți din birouri, să faceți muncă de teren, să observați ce se întâmplă în târguri, piețe, angrouri!

Constat că de la o vreme, Fiscul a început să se concentreze pe metoda analizei de risc, pe care vrea să o aplice după următorul model: băncile și comercianții trebuie să raporteze date despre toate fluxurile bănești (conturi bancare deschise, intrări și ieșiri din conturi, plăți cu cardul în magazine, vânzări înregistrate de casele de marcat), iar inspectorii fiscali să le primească în calculator, la birou, să le analizează în fel și chip, încercând să descopere care dintre raportori este evazionist, pentru a-l lua ca din oală.

Aplicarea acestei metode, care prezintă numeroase limite, nu doar avantaje, nu trebuie absolutizată și, mai ales, nu ar trebui să oblige agenții economici să consume muncă și bani în plus. Transmiterea zi de zi a unui volum uriaș de informații de către bănci și agenții economici către ANAF, cele mai multe dintre ele inutile, este doar în interesul inspectorilor fiscali, care vor să afle din birou care este mișcarea fiecărui bănuț din economie. Este un obiectiv iluzoriu. Pe calculatoarele Fiscului, nu se va vedea niciodată ce se petrece în economia subterană, pentru că aceasta are grijă să ocolească aparatele de marcat fiscale.