Flota comercială a României, acum 20 de ani. Afaceri suspecte și acțiuni în instanță

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme.

"Scrisoarea deschisă, o calomnie scandaloasă!"

l Interviu cu Andrei Caraiani, managerul general al Petromin

- Domnule Andrei Caraiani, în urma măsurii luate de compania Petromin, de a retrage cinci nave din operarea firmei Vega Shipping SRL și 11 nave din operarea firmei Ronav SRL, patronii acestora, respectiv d-nii Constantin Munteanu și Romulus Crețu, aduc grave acuzații echipei manageriale a Petromin. În primul rând, aș vrea să vă întreb, această măsură "periclitează locul de muncă și siguranța traiului" celor 2.500 de navigatori de pe cele 16 nave retrase, așa cum se afirmă în "scrisoarea deschisă", dată publicității și transmisă autorităților?

- În primul rând, vreau să vă declar că întregul conținut al acestei "scrisori deschise" nu reprezintă altceva decât o calomnie scandaloasă la adresa companiei Petromin și managementului ei. Se observă că este scrisă în disperare de cauză și îmi întărește convingerea că acești doi parteneri de contract se fac exponenții unor grupuri interesate în a distruge atât Petromin, cât și managementul său. Dar să începem cu numărul membrilor echipajelor. Pe cele 16 nave, media echipajelor este de maximum 30 de navigatori pe navă. Înmulțiți 16 cu 30 și vedeți că nu dă mai mult de 480 de navigatori la bordul navelor. Poate că există alți 2.000 de salariați ai celor două firme, care nu au nimic de-a face cu statutul de navigator. Un alt aspect foarte clar este acela că toți navigatorii care deservesc cele 16 nave sunt salariați ai Petromin. Este evident că, prin preluarea din contractele de bare-boat, navele vor avea la bord marinari salariați ai Petromin. În mod sigur, nu vor mai avea la bord alți salariați, decât cei ai companiei noastre. Deci, să fie clar: toți salariații Petromin rămân ai Petromin și, începând cu data de 14 august, își vor primi drepturile bănești. Acești salariați, care au fost detașați la cele două companii, nu și-au primit atât diurna de străinătate, cât și salariile de anul trecut. Hotărârea retragerii navelor nu a fost luată într-un minut sau într-o noapte. A fost luată după încercări din partea Petromin de a menține navele în contract, datate de la începutul anului 1997. Mai precis - și să fie foarte clar, aceste documente există, fiind înaintate organelor abilitate și discutate în patru ședințe ale adunării generale a acționarilor - salariile sunt neplătite de către Ronav SRL din august 1996. Până acum trei luni, aceste salarii au fost plătite de Petromin din alte surse ale sale. Acest lucru spune foarte mult despre eficiența și calitatea managementului desfășurat de firma Ronav cu navele Petromin. La data de 31 august 1997, valoarea chiriilor neîncasate de Petromin de la Ronav se ridică la 1.109.458 dolari. Valoarea altor obligații - din care salariile reprezintă echivalentul a 407.131 dolari, precum și alocația de hrană, cash to master plătit de către Petromin în decembrie 1996 se ridică la 581.000 dolari.

Mai pe scurt, obligațiile financiare ale Ronav către Petromin, la 31 august 1997, la care, în mod normal, se adaugă cele pe luna septembrie, până în data de 14, sunt de 1.700.000 dolari. Peste acestea trebuie să adăugați și prestațiile efectuate de Petromin pentru Ronav, care înseamnă: materiale și piese de schimb din magazie, prestații de agenturare făcute de compania noastră pentru navele Ronav care vin în portul Constanța, materiale și piese de schimb pe care dânșii le-au luat din magazie, pe bază de comandă, facturate și neplătite. Trebuie precizat că AGA a discutat situația celor două companii, nu managementul Petromin sau vreo persoană din echipa managerială. Analiza a fost efectuată la adu-narea generală extraordinară din 30 aprilie. Înainte de aceasta a mai existat o altă adunare generală a acționarilor, prima de fapt, în care i-am invitat pe toți partenerii de contract să își expună greutățile cu care se confruntă și să facă propuneri de’ soluționare. Fiecare a venit cu propuneri de reeșalonare a obligațiilor financiare până la sfârșitul anului, cu care conducerea a fost de acord. Deci, începând din luna aprilie, am reeșalonat obligațiile înregistrate la acea dată până la sfârșitul anului, obligația lor fiind aceea de a plăti chiria lunară plus partea din datorie reeșalonată. Vreau să vă informez că n-au plătit nimic.

Decizia Curții de Apel

- Care este situația firmei Vega Shipping?

- Datoriile acesteia se ridică la suma de 1.260.000 dolari (la 31 august), din care: chirii neplătite - 902.000 dolari, salarii - echivalentul în lei a 179.250 dolari, alte prestații - facturi în valoare de 178.000 dolari. Alegațiile făcute în material, că există o hotărâre a Tribunalului Constanța de reținere a chiriei, în valoare de 900.000 dolari, sunt contrazise de hotărârea Curții de Apel și de încheierea acesteia, de la 5 august, prin care respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de Vega Shipping SRL. Vreau să vă spun că la predarea sau relivrarea navei, fie înainte de semnarea contractului, fie la terminarea lui, se face o analiză a sumelor investite atât de charter, cât și de proprietar, de armator și se ajunge la o soluție. Dar nu are nimic comun cu chiria.

- Cele două companii au făcut investiții pe nave?

- În conformitate cu clauzele contractuale, puteau să facă investiții, dar numai în anumite condiții, prevăzute în contract. În oricare caz, aceste investiții trebuiau să fie solicitate înainte de a fi făcute și acceptate de armatori. Pentru că, dacă cineva își închipuie că poate să susțină că a investit 900.000 dolari pe o navă a cărei valoare este 600.000 dolari, înseamnă că acțiunea de a investi mai mult decât valoarea navei este o acțiune total neeconomică, asta ca să nu o numim altfel, având în vedere că nava are 28 de ani vechime. Deci, în niciun caz, dacă ar fi cerut aprobare pentru a investi aceste sume imense, nu s-ar fi putut să se aprobe decât în condițiile contractuale.

- Deci, ca să fie foarte clar, Ronav și Vega Shipping v-au prezentat facturi privind investițiile?

- Nu ne-au prezentat nouă facturi. Ei au prezentat un material la Petromin, prin care susțineau că ar fi făcut investiții, pe baza unor expertize. E vorba de expertize făcute unilateral de aceste două firme, fără să fim întrebați, fără să ni se ceară acordul dacă sunt necesare aceste expertize etc. Deci, nu e vorba de facturi, de lucrări de reparații. Factură poate să producă oricine în ultimă instanță, dacă sunt foarte explicit. Ca să ajungi la factură, trebuie să faci o listă de lucrări, care să fie acceptată, să fie cotată ca preț și timp, de la două-trei firme de reparații sau șantiere navale, să fie negociată și acceptată valoarea optimă. Abia după ce a fost acceptată această lucrare, se poate considera ca investiție. Aceasta este procedura contractuală. Și fiindcă, după cum se știe, contractul este legea părților, în conformitate cu legislația actuală, chiria dintr-un contract nu poate fi blocată de nimeni, nici măcar de Justiție.

(18 septembrie 1997)