Gazele de șist - dincolo de temeri

The Money Channel

Exploatarea gazelor de șist în România este o dezbatere care a animat spațiul public în ultimele luni. Statele Unite au înregistrat rezultate pozitive în acest domeniu, așa că din ce în ce mai multe guverne, inclusiv din Europa, încep să studieze cu atenție consecințele de ordin economic ale unui astfel de proiect. România face parte și ea din grupul țărilor interesate și a alocat deja perimetre de explorare companiei Chevron, pentru a constata dacă resursele într-adevăr există în subteran.

Între timp, dinspre societatea civilă se aud tot mai multe voci care contestă acest demers, cele mai vehemente fiind ONG-urile de mediu. Argumentele lor se leagă de procedeul folosit în exploatare, acela de fracturare hidraulică, singurul care permite accesul la gazele de șist. ONG-iștii susțin că substanțele folosite dăunează mediului, distrug pânza freatică, consumă resursele de apă ale României sau provoacă chiar cutremure. De cealaltă parte, experții vorbesc despre avantajele economice și despre schimbarea paradigmei pe piața de energie mondială.

În acest peisaj, marcat semnificativ de lipsa de comunicare dintre autorități și populație, postul de televiziune The Money Channel a organizat o dezbatere, în cadrul emisiunii "Ora 9", cu specialiști în domeniu care au analizat beneficiile și riscurile unui proiect economic de o asemenea anvergură.

Cum se scot gazele de șist

Diferența dintre gazul de șist și cel convențional este dată de zăcământul în care se află, a afirmat Constantin Calotă, inginer petrolist și specialist în fisurare pentru creșterea eficienței exploatării. Așa că gazul de șist este tot gaz metan. Iar procedura fisurării hidraulice, a precizat el, este folosită în România de peste 50 de ani: "Gazele de șist sunt o altă categorie de gaze: ele nu pot curge. Or, aceste condiții de curgere sunt create prin fisurare hidraulică. Această fisurare e un concept vechi, care se aplică de mulți ani în lume pentru zăcămintele clasice, mai nou pentru zăcămintele de șist. Se aplică de mult și în România și, ceea ce nu știu mulți, se aplică de prin anii ’60 - ’65".

Potrivit lui Constantin Calotă, operațiunea de fracturare constă în injectarea unui fluid, alcătuit din apă în proporție de peste 90% și aditivi, care creează o rețea de fisuri milimetrice și cu ajutorul cărora este extras gazul de șist. Nimic nu se întâmplă cu pânza freatică, a continuat el. "Între pânza freatică, adică apa potabilă, și aceste gaze de șist există multe alte strate de roci impermeabile care asigură, sunt practic o barieră. Să nu vă gândiți că e vorba de fisuri caverne, e vorba de fisuri de ordinul milime-trilor. Nu se modifică nimic și nu se surpă nimic", a spus inginerul.

Cât despre aditivii din apa infiltrată în roci, acesta a dat asigurări că nu dăunează mediului: "Să vă dau un exemplu de aditivi folosiți la injectarea rocilor. Este banalul guar, pe care îl folosim la înghețată și așa mai departe, este un material organic. Se folosesc și inhibitori de argilă, de pildă clorură de amoniu sau clorură de potasiu. Toată apa folosită este recuperată și neutralizate din ea substanțele străine".

Nu știm dacă avem gaze de șist

Dorin Cojocaru, directorul general al Agenției pentru Resurse Minerale, a explicat în cadrul dezbaterii de la The Money Channel că explorările pe fiecare perimetru vor dura cinci ani. Abia apoi se va ști dacă sunt resurse, dacă pot fi exploatate și dacă rentează extragerea gazelor de șist. "La momentul de față, România știe doar că există roci, posibile purtătoare de așa ceva, dar nu și dacă conțin gaze suficiente cât să poată să devină economic exploatarea lor. Trebuie duse analizele de carote în laboratoarele speciale, unde se determină dacă procedeul prin care se extrag aceste gaze devine economicos din punct de vedere al aplicării lor industriale", a arătat Cojocaru.

O altfel de independență a României

Revenind la România, Ionuț Purica a calculat că țara noastră importă gaze de la ruși în valoare de 2 miliarde de dolari pe an. La mărimea PIB-ului nostru, înseam-nă cam 1,5%. Dacă am deveni relativ independenți energetic prin exploatarea gazelor de șist, acești bani ar putea fi folosiți în domenii ca sănătatea sau educație, a apreciat acesta.

"Prin anul 2025 putem să ajun-gem să eliminăm importurile, iar prețurile la gaze ar scădea cu 15 - 20%. Mai mult decât atât, putem să exportăm din aceste gaze, ceea ce ar aduce bani în economia României. Se estimează că ar putea fi create în perimetrele de exploatare circa 12 - 15.000 de locuri de muncă. Ce este mai important e faptul că veniturile statului vor crește mai mult din impozitele pe noii angajați decât din taxele pe profit sau pe redevențe", a susținut Ionuț Purica.