Guvernul Boc zgârie betonul birocrației fiscale

Birocrația fiscală a devenit o povară mai grea decât fiscalitatea însăși. Este atât de umflată, de complicată, de imobilă, de abuzivă și costisitoare încât sufocă nu doar mediul de afaceri, ci și pe cel ce o ține la piept: statul.

Criza economică i-a obligat pe guvernanții români să vadă realitatea: obezitatea birocrației fiscale reprezintă un pericol național. Pentru a-l înlătura, există o singură cale: bisturiul reformei.
În 2009, Guvernul Boc I, a executat prima operație. Din cele 558 de taxe, impozite și tarife inventariate, din care 74 erau de natură fiscală, iar 484, nefiscale, au fost comasate, reduse ori eliminate 102, din ultima categorie. Colectarea și urmărirea multora dintre taxele și tarifele desființate la acea vreme era mai costisitoare pentru stat decât sumele încasate.
Acum, Guvernul Boc II i-a cerut ministrului de Finanțe să mai facă doi-trei pași pe calea debiro-cratizării. Sebastian Vlădescu și echipa sa vor trebui să gândească un mecanism de compensare a dărilor. Acesta ar trebui să permită compensarea taxei pe valoarea adăugată datorată cu cea care urmează să fie returnată sau cu alte datorii la bugetul de stat. Ar mai trebui să asigure și posibilitatea așa-zisei compensări în trei față de bugetul de stat (între doi agenți economici și Fisc).
Se estimează că în acest mod se va diminua blocajul economico-financiar generat chiar de către stat, prin returnarea cu întârziere a TVA, din cauza căruia numeroși agenți economici au fost nevoiți să intre în procedură de insolvență sau faliment.
O altă măsură are în vedere schimbarea modului de plată a obligațiilor către stat. În prezent, sunt foarte multe firme care au restanțe, pentru care li se calculează penalități de întârziere. În cazul în care plătesc o parte din suma totală, statul le-o scade din penalități. În schimb, suma de ba-ză rămâne nestinsă și, pentru ea, se calculează în continuare penalități. Astfel, firmele respective sunt împinse spre faliment. Guvernul vrea ca, pe viitor, sumele plătite să se scadă din datoria principală, producătoare de penalități,.
În al treilea rând, guvernul intenționează să reducă numărul declarațiilor fiscale pe care firmele au obligația să le depună la Fisc, în fiecare lună. În prezent, sunt peste 24 de declarații fiscale care trebuie să fie depuse într-o formă sau alta pentru plata diverselor contribuții. Premierul Emil Boc a anunțat că a creat un grup de lucru, care analizează această problemă.
Măsurile luate sunt, totuși, mult prea timide. România are ne-voie de o reformă curajoasă și rapidă a sistemului fiscal. Birocrația gigantiformă își are rădăcinile în cele 446 de impozite, taxe și tarife fiscale și parafiscale rămase în viață. Dacă guvernul vrea să o slăbească, trebuie să o atace chiar la bază. Ce s-ar întâmpla dacă, de mâine, cele 446 de dări s-ar comasa în 40-50 de taxe și impozite, fără ca fiscalitatea să scadă pe ansamblu? Vă imaginați cât de mult s-ar simplifica sistemul, cât de multe activități și structuri instituționale costisitoare și inutile ar dispărea? Economia ar scăpa de o grea povară și ar respira un aer mai curat.