Cei ce se aventurează prin zonă trebuie să circule cu mare atenție, cât mai aproape de mijlocul drumu-lui. Oricând sunt în pericol să cadă un balcon sau un zid peste ei. În mijlocul atâtor ruine, afacerile mor pe capete. Perimetrul a devenit un imens cimitir al comerțului constănțean, în care obloanele trase și lacătele puse pe ușile magazinelor părăsite țin loc de cruci.
Puținii comercianți supraviețuitori se confruntă cu amenințări tot mai mari. Sub privirile nepăsătoare ale autorităților locale și instituțiilor de represiune, multe dintre imobilele abandonate de proprietari sau de cei ce le-au administrat până de curând au devenit adăposturi pentru bandele de răufăcători, de unde se plănuiesc viitoarele lovituri. Apoi, sunt jefuite și demolate de hoții de fier vechi, cupru, cherestea, olane și cărămizi.
Două imobile retrocedate, amplasate pe strada Cuza Vodă, la nr. 43 și la nr. 49, și altul, de pe strada Petre Romulus, au devenit coșmarul agenților economici din vecinătate. În clădirea de la nr. 43, la un moment dat, se aciuaseră vreo 20 de hoți. Se strângeau în fiecare noapte și aprindeau focul în încăperi. Vă dați seama în ce pericol erau clădirile din jur! Vecinii, agenții economici tremurau de frica unui incendiu. Dacă de foc au scăpat, în schimb au avut parte de altele. Mai toți au găsit urme de forțare la uși și grilaje, iar câțiva au fost prădați.
Ocupanții imobilului de la nr. 43 s-au pus cu baroasele și răngile pe el și au început să-l distrugă. Transportă "marfa" (lemn, fier, sârmă de cupru și aluminiu, țiglă, cărămidă) cu căruțele și autoturismele. Au tăiat până și cablurile de instalațiile electrice ale vecinilor, lăsând magazinele din jur fără curent electric. Transformată în groapă de gunoi și hazna pentru scursura orașului, clădirea a devenit un focar de infecție, punând în pericol sănătatea publică.
Imobilul de pe strada Petre Romulus se află într-o stare avansată de distrugere. Fațada desfigurată și stiva de cărămizi ce așteaptă să fie transportată te avertizează că pericolul ca întreaga clădire să se prăbușească este iminent. Imobilul de pe Cuza Vodă nr. 49 a adăpostit, până recent, un magazin chinezesc. Numeroase semne arată că a fost luat, deja, în primire de hoți. Ușa metalică de la intrare a fost forțată, iar geamurile de la etaj au fost sparte. În curând, va avea soarta celorlalte clădiri părăsite.
Proprietarii acestor imobile par a nu se sinchisi de halul în care a ajuns averea lor. Mă întreb, chiar n-au vreun regret că, în curând, nu va mai rămâne niciun zid în picioare? Vecinii au lansat ipoteza că la mijloc ar fi o înțelegere a pro-prietarilor cu hoții. Cei din urmă ar avea libertatea să pună clădirile la pământ și să care tot ce se poate vinde, până la ultima cărămidă. Gheșeftul proprietarilor ar fi acela că nu mai au nevoie de autorizații de demolare, de avize pentru clădiri de patrimoniu, că nimeni nu i-ar mai obliga să refacă imobilele, păstrând vechea arhitectură.
Este posibil ca acesta să fie adevărul. Constanța e plină de exemple de clădiri aparținând patrimoniului arhitectonic și cultural al orașului vechi, care au dispărut de pe fața pământului. După retrocedare, au fost lăsate pe mâna hoților - demolatori. Când proprietarii și autoritățile locale "au descoperit" că a dispărut imobilul, problema autorizațiilor de construire pe terenurile eliberate s-a simplificat.
Dacă un proprietar s-ar apuca, fără autorizație, să-și demoleze imobilul sau să-i aducă o modificare constructivă, ar fi imediat amendat de municipalitate și obligat să-l aducă în starea inițială. Dacă i-ar da foc, i s-ar întocmi dosar penal pentru distrugere. Altceva este când proprietarii lasă imobilele pe mâna borfașilor, să le distrugă. "Crima locativă" este ignorată de toate instituțiile statului. Municipalității nu-i pasă ceea ce se întâmplă cu patrimoniul imobiliar al urbei, cu arhitectura lui, cu înfățișarea lui. Îi este indiferent faptul că orașul vechi, de la Cazinou până în cartierul Obor, e în ruină, că din această cauză are de pierdut întreaga economie locală: turismul, comerțul, serviciile.
Singura care are de profitat de pe urma indiferenței autorităților este mafia imobiliară. Multe dintre clădirile confiscate de regimul comunist nu au intrat în posesia proprietarilor de drept, ci a "descurcăreților" care au cumpărat pe nimic drepturile de retrocedare. Pentru ei, clădirile de patrimoniu, istoria și specificul arhitectonic al orașului vechi nu valorează nici cât o ceapă degerată. Îi interesează doar terenul de sub clădiri, al cărui preț crește dacă scapă de "povara trecutului".
