Industria navală e în pericol! Guvernanți, puneți capăt discriminării fiscale a muncii!

Cei mai mulți dintre ei sunt obligați să îi cedeze statului 45% din salariul lunar, sub formă de contribuții și impozit pe venit. În schimb, există categorii privilegiate care plătesc cu mult mai puțin.

Din februarie 2018, lucrătorii din sectorul IT sunt scutiți de plata impozitului pe venit, de 10%, iar de la 1 ianuarie 2019, lucrătorii din construcții, nu mai plătesc impozitul pe venit (10%), CASS (10%), iar CAS le-a fost redus la 21,25%.

Facilitățile fiscale acordate pe timpul Guvernului Dăncilă, pentru a servi clientela politică cu afaceri în respectivele sectoare de activitate, a determinat și o puternică migrație internă a lucrătorilor calificați, dinspre sectoarele cu fiscalitate înaltă spre sectorul construcțiilor.

Efectul supra-impozitării muncii

Din cauza veniturilor mici, la care contribuie în mod decisiv impozitarea excesivă a muncii, România se confruntă cu o migrație externă uriașă a forței de muncă. Circa 5 milioane de lucrători calificați și necalificați, în special din rândul tinerilor, muncesc în afara granițelor țării. Drept urmare, în ultimul deceniu, economia națională a ajuns să se confrunte cu cea mai profundă criză de forță de muncă din istoria sa.

Situația a devenit atât de critică încât, pentru a nu se închide ramuri întregi ale economiei, statul s-a văzut nevoit să aprobe importul de forță de muncă din Orient. Iată, la data de 31 ianuarie 2020, în Registrul general de evidență a salariaților din România ținut de Inspecția Muncii figurau 47.186 de angajați străini, reprezentând 0,84% din numărul total al salariaților. 33.896 dintre ei proveneau din țări aflate în afara Uniunii Europene, iar 13.290 din UE.

Industria navală, o victimă

Industria navală este una dintre principalele victime ale migrației interne și externe a lucrătorilor calificați, fenomen la care au contribuit în mare măsură politicile salariale și fiscale guvernamentale. Într-un interval de 11 ani, numărul mediu al angajaților direcți din principalele opt șantiere navale s-a redus cu 5.884 de persoane, respectiv 33,25%, de la 17.695 salariați, în 2008, la 11.811 salariați, în 2019. Din cauza crizei acute de lucrători, industria navală românească a devenit dependentă de importul de forță de muncă străină. La 31 ianuarie 2020, în șantierele navale din România erau angajați 1.071 de vietnamezi, reprezentând 9,45% din totalul forței de muncă.

La rândul ei, fiscalizarea salarială discriminatorie a condus la migrația lucrătorilor calificați dinspre șantierele navale românești spre șantierele de construcții. Sudorii, lăcătușii, tubulatorii, electricienii, tâmplarii și vopsitorii calificați și perfecționați de industria navală, pe bani grei, sunt atrași de câștigurile nefiscalizate din construcții.

O competiție dură

Vreți să știți de ce industria navală nu își plătește mai bine lucrătorii, dacă vrea să nu-i piardă? Ar vrea, dar nu-i permite piața! Spre deosebire de sectorul construcțiilor care acționează pe piața internă, o piață dominată de investițiile și ajutoarele de stat, în mare parte finanțate de Uniunea Europeană, industria navală românească depinde exclusiv de piața internațională.

Pe segmentul construcțiilor de nave, Coreea de Sud, China și Japonia fac legea. Ele impun nivelul prețurilor construcțiilor noi și tot ele își adjudecă cea mai mare parte a comenzilor.

Șantierele navale din Europa au pierdut de mulți ani competiția cu cele sud-coreene și chinezești, care sunt puternic sprijinite de stat și își permit să coboare cât mai jos prețurile.

Pe piața reparațiilor de nave, zona Mării Negre este dominată de zecile de șantiere din Turcia, care își adjudecă grosul comenzilor prin politica prețurilor joase.

Fiind nevoite să se alinieze la prețurile de pe piața internațională a construcțiilor și reparaților navale și nefiind sprijinite de stat, șantierele din România nu au resursele necesare pentru a asigura salarii competitive, care să stopeze exodul lucrătorilor calificați. Dacă și-ar mări costurile de producție, ar deveni total necompetitive. Depășirea limitelor actuale le-ar pune în pericol existența. De altfel, multe dintre ele înregistrează pierderi financiare.

Industria navală lucrează în pierdere

Dacă în 2008, primele opt șantiere navale din România au realizat un venit total de 4,214 miliarde de lei, echivalentul a 1,144 miliarde de euro, în 2019 au obținut doar 3,025 miliarde de lei, respectiv 0,637 miliarde de euro. Altfel spus, în decurs de 11 ani, veniturile celor opt șantiere navale au scăzut cu 6,14% în lei, respectiv cu 44,28% în euro.

În intervalul 2008 - 2019, cu excepția anului 2010, rezultatul financiar pe ansamblul celor opt mari șantiere navale românești a fost negativ an de an. În 2008 a fost consemnată o pierdere de 574,929 milioane de lei, echivalentul a 156,116 milioane de euro, iar în 2019, aceasta a scăzut la 138,861 milioane lei, respectiv 29.263 milioane de euro. În anul 2019, doar patru dintre cele opt principale șantiere navale românești au obținut profit, restul încheind anul în pierdere.

Va fi eliminată discriminarea fiscală?

Guvernul României s-a angajat prin PNRR să elimine facilitățile fiscale pentru lucrătorii din sectorul construcțiilor, fapt ce va contribui la stoparea migrației interne a forței de muncă. În prezent, circa 450.000 de lucrători din construcții beneficiază de aceste facilități. Anunțul făcut de ministrul finanțelor Dan Vîlceanu privind posibilitatea de a se renunța la scutirile fiscale pentru angajații din IT și construcții i-a pus pe jar pe dezvoltatori, care văzându-și amenințate profiturile au început să facă presiuni asupra Puterii. În ultimii ani, cu sprijinul celor aflați la guvernare și beneficiind de lucrătorii bine pregătiți pe banii șantierelor navale, unii dintre ei au obținut profituri ce au sărit peste 200%.