Master planul care i-a învrăjbit pe portuari

Proiectul de master plan al portului Constanța trebuie predat până la data de 31 decembrie 2015, când se încheie perioada de finanțare europeană. Finalizarea lui depinde de avizul Agenției pentru Protecția Mediului Constanța, care mai așteaptă, din partea Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța, câteva completări la ultima versiune primită. Apoi va fi organizată dezbaterea publică. 

Aceasta n-ar trebui să fie o simplă formalitate, dat fiind importanța extraordi-nară a master planului. Documentul reprezintă strategia de dezvoltare a porturilor Constanța, Midia și Mangalia pe termen scurt (până în 2020), mediu (2021 - 2030) și lung (2031 - 2040). Din acest motiv s-a bucurat de atenția operatorilor portuari, a organizațiilor sindicale, a ONG-urilor și a mass-media în timpul procesului de elaborare.

Criticile de care a avut parte master planul au scos în evidență atât interesul comunității portuare, cât mai ales numeroasele sale lipsuri, în special documentarea insuficientă și fundamentarea teoretică greșită. S-a arătat că, pe de o parte, master planul face o radiografie lacunară și incorectă a prezentului, iar pe de altă parte, îi lipsește viziunea asupra viitorului, respectiv prognoza fluxurilor de mărfuri de pe piețele cu care sunt conectate porturile maritime românești, în funcție de care se vor face viitoarele investiții. Pornind de la premise false, autorii proiectului trag concluzii greșite, care stau la baza unor soluții eronate, susțin criticii. 

Nu este cazul să intrăm în amănunte. Toate observațiile și criticile au fost prezentate detaliat de-a lungul anului, în mass-media. Ceea ce surprinde și nemulțumește este faptul că nu s-a ținut cont de ele la realizarea variantei finale a master planului, variantă ce poate fi consultată pe site-ul Agenției pentru Protecția Mediu-lui Constanța. 

Referindu-se la aceasta, Alexandru Muntoiu, președintele ONG-ului EcoWatch, a criticat utilizarea termenului de "variantă finală" înainte de dezbaterea publică. 

Într-adevăr, cei interesați să participe la dezbatere ar putea înțelege că aceasta va fi formală și că proiectul nu va suferi nicio modificare, chiar dacă observațiile, pro-punerile și criticile participanților vor fi corecte, chiar dacă argumentele aduse de ei se bazează pe lege. Or, rostul dezbaterii publice este acela de a contribui la îmbu-nătățirea proiectelor puse în discuție. În ceea ce o privește, așa-zisa variantă finală a master planului are nevoie de foarte multe îmbunătățiri. 

Când va fi organizată dezbaterea, nu se știe, dar se poate spune de pe acum că va fi extrem de "fierbinte". 

Redacția "Cuget Liber" a intrat în posesia unui document elaborat de Organizația Patronală "Operatorul Portuar" și adresat Agenției pentru Protecția Mediului Constanța, în care, pe opt pagini, este pur și simplu demolat proiectul de master plan. Criticile sunt centrate pe deficiențele în raport cu managementul mediului. În final, se spune: "Pentru toate aceste omisiuni grave cuprinse în master planul portului Constanța, vă revine îndatorirea de a nu aviza favorabil master planul portului Constanța."

După dezbaterea publică, Agenția pentru Protecția Mediului Constanța va avea la dispoziție următoarele opțiuni: să avizeze master planul așa cum este; să-l avizeze cu unele condiții, care să fie îndeplinite pe parcurs; să ceară îm-bunătățirea lui; să îl respingă. Ultimele două cazuri echivalează cu pierderea finanțării. 

Alexandru Muntoiu este convins că master planul va fi avizat cu condiționări, a căror îndeplinire nimeni nu o va mai verifica pe parcurs. Opinia lui este că Agenția pentru Protecția Mediului e mult prea preocupată să nu se piardă finanțarea europeană, deși aceasta n-ar trebui să fie problema ei, ci a agentului economic, rolul agenției fiind să vegheze la respectarea legislației de mediu.

Eu cred că, după atâtea discuții pe tema master planului, Ministerul Transporturilor și Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța ar trebui să înțeleagă că cei ce au făcut observații, au criticat și au făcut propuneri, chiar dacă au sărit calul uneori, au făcut-o cu bună credință, în interesul porturilor maritime românești, al industriei portuare și al țării. În ceasul al unsprezecelea, ministerul și CNAPMC ar trebui să își pună întrebarea: ce este mai bine, să accepte un master plan prost, care nu numai că nu poate fi pus în aplicare, dar poate deveni o sursă de blocaje în calea investițiilor viitoare sau să renunțe la el și să piardă finanțarea europeană? Poate vor ajunge la concluzia că este mai productiv să se recunoască greșeala făcută, decât să se greșească în continuare.