Dacă Franz Kafka ar fi trăit acum, ar fi scris cu siguranță despre accesarea și implementarea fondurilor structurale. Și asta pentru că birocrația europeană este monstruoasă pe lângă ce se întâmplă în instituțiile publice românești.
r În primul rând, cei interesați trebuie să completeze o cerere de finanțare, pe care să o trimită la instituția care gestionează fondurile. Există o cerere standard, care va fi verificată de autoritatea de management al fondurilor europene. Apoi, se verifică eligibilitatea proiectelor, după care se face o expertiză tehnică și financiară. După ce proiectul este aprobat și toate hârtiile amintite mai sus sunt în regulă, se semnează contractul de finanțare
r Cererea de finanțare trebuie să cuprindă descrierea proiectului, estimarea tuturor cheltuielilor și planul de lucru
r Pentru a putea depune un proiect, managerii trebuie să pregătească mai multe hârtii, ca de exemplu analiza economico-financiară, analiza de risc, studiul de fezabilitate, proiectul tehnic (dacă e cazul), autorizația de construcție, avizul de mediu, evaluarea strategică de mediu, documentele de confirmare a cofinanțării, detaliile privind contribuția în natură, titlurile de proprietate, documentele contabile ale firmei, cazierul fiscal al persoanei autorizate să depună cererea de finanțare și adeverința că solicitantul nu are datorii la bugetul de stat
r Solicitanții trebuie să verifice din timp soluțiile de co-finanțare disponibile și să studieze în detaliu ofertele bancare. De ase-menea, nu trebuie ignorate soluțiile alternative de co-finanțare (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, programe naționale sau fonduri financiare)
r Banii europeni sunt gestionați acum de instituțiile autohtone. Toate cererile de finanțare se fac la nivel național, oficialii de la Bruxelles urmând doar să își dea aprobarea finală în privința documentelor și metodologiei implementate în România
r Este recomandată cedarea completă a managementului implementării proiectului unei agenții de consultanță.