"Parcă a fugit toată lumea din România; nimeni nu mai investește!"

Atât în 2009, cât și în 2010, programul guvernamental anticriză le-a rezervat constructorilor rolul de a scoate țara din recesiune. De fiecare dată, guvernul s-a angajat că va face investiții publice în infrastructura din transport, mediu, educație, sănătate, agricultură, că va lansa programele de reabilitare termică a blocurilor de locuit și programul "Prima casă".

Programe înghețate
Cum și-a respectat guvernul propriul program o știe toată lumea. În loc să redevină motorul economiei, sectorul construcțiilor este în agonie.
În acest an, conform Legii bugetului de stat, ar fi trebuit să se aloce 20% din venituri pentru investiții. Nu s-a asigurat mai mult de 13%. În plus, la rectificarea bugetară s-a mai tăiat din banii de investiții.
Programul "Prima Casă I" s-a dovedit a fi un eșec din perspectiva obiectivului urmărit: relansarea economiei. În loc să se adreseze constructorilor, a fost orientat spre susținerea pieței imobiliare.
În programul "Prima Casă II", al locuințelor construite de la zero, chiar guvernul recunoaște că până acum, după aproape nouă luni, nu s-a deschis niciun șantier, că doar s-au realizat aranjamentele cu băncile, pentru finanțare.
În cazul infrastructurii rutiere, la rectificarea bugetară s-a stabilit o nouă listă de priorități. Asta înseamnă că numai unele dintre lucrări primesc finanțare în 2010, celelalte fiind înghețate. Până când? Nici guvernul nu poate spune.

Derută totală
Adrian Lăcusteanu este directorul general al COMCM, o companie reprezentativă pentru sectorul construcțiilor, din județul nostru. Pentru a vedea cum privesc lucrurile cei implicați direct în această afacere, am purtat împreună următoarea convorbire:
- Domnule director, care este pulsul sectorului construcțiilor?
- Ca și astă vară: tot mai slab! Piața se deteriorează tot mai tare și nu sunt semne că se va îmbunătăți.
- Ce se întâmplă cu populația, nu mai investește în locuințe noi?
- Nu se mai gândește la construcții, ci la mâncare, sănătate și îmbrăcăminte. Tot mai puține familii fac inves-tiții pe termen lung. Iar investițiile de la guvern sunt ca și inexistente. Se vede că nu sunt bani pentru lucrările de interes public.
- Domnule director, guvernul a promis să va lansa programul "locuințe sociale pentru tinerii specialiști de la sate?"
- Păi, pentru cine să construiască la sate? Cine să stea în ele?
- Companiile private nu mai construiesc, nu mai fac sedii, hale, ateliere, depozite, magazine?
- Momentan, parcă a fugit toată lumea din România. Nu vedeți că nu se mai simte nimic, nu se mai fac investiții? E o stare de așteptare prelungită… Toată lumea s-a panicat.
- Poate că nu mai știu în ce să investească, ce afaceri ar putea să meargă în viitor.
- Într-adevăr, este o stare de derută. Nu se mai știe ce poate fi profitabil și ce nu. În țara asta nu mai există nicio planificare. Comuniștii făceau programe cincinale. Acum nu se mai face niciun plan; se trăiește de pe o zi pe alta.
- Așa-i capitalismul, domnule director, fără mecanisme de planificare centralizată.
- Și occidentalii aveau planuri de perspectivă pe zece și douăzeci de ani, dar acum se pare că și ei sunt în derută.
- În perioadele de criză, nu se mai planifică chiar nimic, se trăiește de pe azi pe mâine?
- Din păcate așa este. Iată, în județul nostru s-au emis mai multe planuri urbanistice zonale. Ce, se mai face ceva? Toate sunt în stagnare. Investitorii așteaptă. Ce anume? Vremuri sau perspective mai bune. Dacă nu dă cineva tonul - investitorii privați sau guvernul -, dacă nu se mișcă ceva, mor toți. Încet - încet mor toți, vor fi falimente în lanț. Statul, dacă nu face investiții, de unde să mai vină bani? Nici măcar în domeniul infrastructurii nu se mai face nimic. Acolo ar fi trebuit să se acționeze în primul rând.
- Mai construiește compania COMCM?
- Avem câteva lucrări minuscule plus blocurile acelea pentru tinerii sub 35 de ani, din Constanța. Nu sunt finalizate, pentru că a fost greu din punct de vedere financiar. Sunt realizate pe banii noștri; nu ne-a dat nimeni niciun leu. Dacă nu era criza asta, erau gata de când hăul. Ne costă mult, dar trebuie să le ducem până la capăt.
- Totuși, vedem că se lu-crează tot mai mult la fațadele blocurilor, la izolarea lor termică. E un segment de piață foarte vioi, în această perioadă. Peste tot vezi schele, alpiniști.
- Acelea sunt firmele mici, care lucrează direct cu asociațiile de locatari, cu cetățenii. Firmele mari de construcții nu se bagă pe așa ceva. Sunt lucrări la care trebuie să ai costuri foarte mici, să nu ai cheltuieli de regie.
- Cum au evoluat prețurile materialelor de construcții?
- N-au mai scăzut cine știe ce. Unele au coborât, altele au urcat, dar pe ansamblu sunt cam la nivelul lui 2009.
- Apartamentele dezvoltatorilor se vând?
- Sunt numeroase blocuri construite în Constanța. Când treci seara pe lângă ele, nu vezi lumină la ferestre. Cine să cumpere apartamente cu 1.000 de euro pe metru pătrat construit? Piața imobiliară este și ea înghețată: nu se vinde, nu se cumpără.
- Ce previziuni aveți pentru toamna aceasta?
- Nu se poate face nicio previziune. Trăim din ce avem, supraviețuim cu ce avem.