Prețurile materiilor prime au aruncat economia mondială în criză

Omenirea se află în fața unei noi crize. Prețurile materiilor prime esca-ladează Everestul mercurialelor. La bursele din New York și Londra, țițeiul atinge cotații de infarct: 130, 135, 140, 145 de dolari pe baril. Pentru tona de minereu de fier se plătește cu 70% mai decât în noiembrie 2007, iar oțelul îi calcă pe urme. În decurs de numai un an, multe dintre produsele agroalimentare și-au dublat prețurile.
Mecanismele economiei mondiale sunt în pericol să explodeze. Prețurile au crescut prea mult și prea repede. Capacitatea lor de a se adapta și autoregla a fost depășită. Toate relațiile și corelațiile sunt date peste cap și nicio previziune nu mai stă în picioare. Economia a trecut prea brusc din starea solidă, stabilă în cea volatilă, imponderabilă.
Cele mai vulnerabile sectoare de activitate economică sunt cele legate direct de petrol. Pentru transportatorii rutieri, pentru proprietarii de mașini agricole și cei de nave de pescuit, actualul nivel al prețurilor este de nesuportat. Mulți dintre ei, cu precădere companiile mici, sunt amenințați cu falimentul.
Marii consumatori de oțel se află în impas. Industria navală, un domeniu caracterizat prin cicluri lungi de fabricație, este cea mai afectată. Toate șantierele navale ale lumii au de suferit. Noile prețuri le înghite întregul profit.
Criza a stârnit valuri de nemulțumire în Europa și Asia. Transportatorii auto, fermierii și pescarii au ieșit primii în stradă pentru a protesta. Mitingurile, marșurile, blocarea șoselelor și a porturilor, ca reacție la gigantismul prețuri energetice, ocupă prim planul emisiunilor de știri. Atmosfera e tot mai fierbinte. Dacă lucrurile vor evolua în aceeași direcție, tensiunile acumulate în toate fibrele economiei mondiale vor erupe.
Protestatarii arată cu degetul spre guverne, spre organismele internaționale, cerându-le să intervină. Ei spun: "Piața materiilor prime a luat-o razna și pune în pericol existența întregii economii mondiale, a omenirii în ansamblu. Cineva trebuie să ia măsuri!"
Cine este de vină pentru criza generală? Cererea tot mai mare de materii prime a economiilor asiatice emergente? Ritmurile înalte de creștere economică ale Chinei și Indiei; foamea lor nestăvilită de materii prime? Shipping-ul internațional, care lansează în fabricație nave din ce în ce mai multe și mai mari? Seceta cumplită din 2007 și încălzirea globală? Statele Unite ale Americii, care au aruncat piața de capital a lumii în aer, provocând migrația speculatorilor pe bursele de materii prime? Marii producători de petrol și oțel, care speculează creșterea cererii pentru a-și maximiza profiturile? Sau poate că toți și toate acestea la un loc?
Iranul și Rusia arată cu degetul spre America, învinovățind-o de degringolada economiei mondiale, iar companiile petroliere și Uniunea Europeană, critică OPEC. Criza a trecut granița subțire dintre economic și politic, pentru a redeștepta rivalități mai vechi și a agrava tensiuni mai noi. Teoria conspirației este din nou la modă, fiind tot mai des invocată în presă și în cancelariile lumii.
Ceea ce s-a întâmplat cu prețurile din piață nu are nimic de a face cu legea cererii și a ofertei, care ține seamă de producție și consum. O altă forță, cea a speculației – un factor dependent de capacitatea de risc și previziune, de informație și de resurse financiare – este cea care comandă. Cei ce dețin puterea financiară și informațională a lumii sunt cei ce au schimbat rosturile piețelor de materii prime și au transformat prețurile în cotații. Ei sunt autorii noii crize economice mondiale. Oare, le vom cunoaște numele vreodată?