Probabilitatea să avem Guvern și buget înainte de Crăciun a crescut la 25%

Deși mai avem două săptămâni până la actul final al alegerilor prezidențiale, se poate estima că rezultatele scrutinului din 22 noiembrie 2009 vor avea un impact major asupra evoluției economiei românești pe termen scurt și mediu.

Un posibil efect ar putea fi înlăturarea mai devreme a crizei guvernamentale, care restrânge libertatea statul român de a-și îndeplini rolul economic. PSD și candidatul Mircea Geoană au folosit instabilitatea politică ca agent electoral. Au generat-o, au alimentat-o și l-au învinovățit pe Traian Băsescu de provocarea ei. Faptele sunt elocvente. Social-democrații au ieșit de la guvernare, au votat pentru demiterea Guvernului Boc II, au votat împotriva validării Guvernului Croitoru și au împiedicat Parlamentul să decidă în privința Guvernului Negoiță.

Între cele două tururi de scrutin, Traian Băsescu și PD-L vor face presiuni pentru rezolvarea rapidă a crizei. Argumentele lor sunt cât se poate de solide. Viitorul Guvern trebuie să prezinte grabnic proiectul Legii bugetului pe 2010, în Parlament, iar pe de altă parte, delegația Fondului Monetar Inter-național și a Uniunii Europene nu va acorda cea de-a treia tranșă a împrumutului, până când în România nu va exista un Guvern stabil, cu care să discute.

Candidatul Geoană și PSD au trei soluții la îndemână: continuă jocul de până acum, de amânare a votului privind Guvernul Negoiță; convoacă Parlamentul și, cu sprijinul PNL și UDMR, invalidează acest cabinet; susțin executivul propus de Traian Băsescu și PD-L.

Primele două variante înseamnă prelungirea crizei și a instabilității. Este de așteptat ca șeful statului să profite de acest lucru și să-l acuze pe Geoană că acționează împotriva interesului național. Candidatul Traian Băsescu va obține, din aceasta, un avantaj electoral pentru turul II. A treia variantă, deloc probabilă, ar însemna predarea fără luptă a lui Geoană.

Trebuie luat în calcul, de asemenea, jocul liberalilor. Dacă PNL bate palma cu PSD, va contribui la prelungirea crizei guvernamentale și va trebui să își asume responsabilitatea pentru consecințele politice, economice și sociale ale acestei decizii.

Această cale nu garantează reușita lui Mircea Geoană în cel de- al doilea tur de scrutin și nici faptul că social-democrații își vor onora promisiunile față de PNL, după ce se vor vedea cu sacii în căruță. În schimb, este sigur că partidul lui Crin Antonescu îi va pierde pe acei susținători care sunt împotriva PSD.

A doua ipoteză este că liberalii ar putea contribui la eliminarea blocajului guvernamental, mergând alături de PD-L și obținând la schimb, imediat, câteva portofolii ministeriale.

Din analiza acestor ipoteze, rezultă că șansele teoretice de soluționare rapidă a crizei guvernamentale, în următoarele două săptămâni, sunt de doar 25%, iar cele de prelungire a instabilității politice până la mijlocul lunii decembrie sau chiar până în 2010 sunt de 75%.

În această ultimă eventualitate, România va trece printr-o nouă schimbare la nivelul structurilor de decizie, pe baza algoritmului politic, iar proiectarea și aprobarea Legii bugetului pe 2010 se vor amâna două - trei luni sau mai mult timp. Vor fi amânate, de asemenea, vizita delegației FMI și UE în România, îndeplinirea prevederilor din acordul de împrumut, eliberarea celei de-a treia tranșe a împrumutului, finanțarea lucrărilor de investiții aflate în curs și așa mai departe. Criza economică și socială prin care trece România se va adânci.

Acest calcul probabilistic poate fi dat peste cap de o singură forță: votul românilor. La al doilea tur de scrutin, electoratul îi poate sancționa pe cei ce au provocat instabilitatea politică și, astfel, au contribuit la adâncirea crizei economice sau, dimpotrivă, îi poate premia pentru isprava lor.

Atitudinea votanților români se prefigurează din rezultatele de la referendumul privind restructurarea Parlamentului României. A fost un "da!" pentru reforma principalei instituții statale generatoare de ineficiență și instabilitate, mare consumatoare de resurse. În ultimă instanță, a fost un vot împotriva forțelor politice care se împotrivesc reformei statului român.