Pilotaj cu lovituri sub centură, în zona a II-a a portului Constanța

După 9 ani, așa-numitul "război al pilotajului", din zona a II-a a Portului Constanța, s-a încheiat cu înfrângerea Ministerului Transporturilor. Decizia 2537, din 21 octombrie 2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție o are drept consecință anularea licitației din vara anului 2000, prin care serviciul de pilotaj din sectorul portuar amintit a fost concesionat.

Din ordinul lui Berceanu
Hotărârea instanței supreme l-a obligat pe ministrul Transporturilor Radu Berceanu să emită ordinul 1162 din 11 noiembrie 2009. Acesta stipulează că până la finalizarea procedurii de concesionare a pilotajului din zona a II- (pentru care nu s-a fixat niciun termen), acest serviciu va fi asigurat de companiile specializate și autorizate, conform Ordinului ministrului Transporturilor nr. 287/2003.
La scurt timp, Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța i-a înștiințat pe agenții economici portuari că Autoritatea Navală Română a autorizat, deja, doi operatori economici specializați: Canal Sea Service și Agigea Pilot.
În adresa nr. 1196 din 19.11.2009, se arată că, până la finalizarea concesionării, "toți operatorii economici specializați care îndeplinesc condițiile legale pot asigura – pe bază de contract încheiat în mod nediscriminatoriu între CNAPMC și respectivii operatori economici – serviciul de pilotaj al navelor maritime în portul Constanța – zona a II-a".

Legea-i lege
Din cele prezentate mai sus reiese că firmele Canal Sea Service și Agigea Pilot au fost autorizate de structurile Ministerului Transporturilor să activeze în zona a II-a, pentru că îndeplinesc condițiile cumulative prevăzute de OMT 287/2003. Acestea fac referi la dotările tehnice obligatorii pentru companiile de pilotaj.
În articolul 8 din anexa 1 a respectivului act normativ se arată că pentru obținerea autorizației de efectuare a pilotajului, a activității de legare - dezlegare a navelor maritime și a remorcajului de manevră, firmele trebuie să îndeplinească, printre altele, următoarele criterii:
"a) să demonstreze că dețin dotarea tehnică minimă necesară adecvată activității, că aceasta are caracteristicile necesare și certificatele obligatorii pentru confirmarea acceptabilității sub aspectul siguranței navigației, al protecției mediului și al asigurării condițiilor de muncă și de viață pentru personalul angajat și al altor condiții prevăzute de lege și că este înregistrată la autoritățile competente. Cel puțin unul dintre utilajele de bază, cum ar fi: pilotină, șalupă sau remorcher portuar, trebuie să fie proprietatea agentului economic care solicită autorizarea sau să fie în contract de leasing cu clauză obligatorie de cumpărare de către acesta;
b) să facă dovada că au dreptul de folosință asupra tuturor navelor și utilajelor din dotare, fie prin prezentarea de dovezi că sunt proprietarii acestora, fie prin prezentarea unui contract de leasing sau de închiriere, care le dă dreptul să le utilizeze pentru o perioadă de cel puțin un an, iar contractul să fie înregistrat în registrele autorității competente."
După cum se constată, în cazul pilotajului, prima condiție face referire la utilajul de bază al acestui tip de serviciu, care este pilotina (nicidecum șalupa, care este de bază în legarea - dezlegarea navelor sau remorcherul, de bază pentru remorcaj). Actul normativ precizează că pilotina "trebuie să fie proprietatea agentului economic care solicită autorizarea sau să fie în contract de leasing cu clauză obligatorie de cumpărare de către acesta". Cel de-al doilea criteriu este cumulativ și nu-l anulează sau contrazice pe primul.

Concurență alterată
Am făcut aceste precizări pentru că Ministerul Transporturilor este în pericol să greșească din nou în cazul pilotajului din zona a II-a. După știința noastră, există companii care încearcă să obțină autorizația cu în-călcarea criteriilor legale. Respectivii agenți economici nu au pilotine în proprietate sau în contract de leasing cu clauză obligatorie de cumpărare, ci doar șalupe (închiriate), fapt ce contravine și "Regulamentului de exploatare portuară a porturilor maritime românești".
Dacă aceste firme ar fi autorizate, structurile Ministerului Transportu-rilor ar încălca nu doar reglementările legale privind autorizarea, dar ar pune în pericol siguranța navigației și viața piloților.
Pe de altă parte, s-ar încălca Legea concurenței, deoarece companiile care au făcut investiții în nave de bază, care s-au dotat cu pilotine pentru că așa prevăd actele normative, vor fi în dezavantaj față de cele ce lucrează cu șalupe închiriate și care, tocmai de aceea, își vor permite să practice tarife mult mai mici. Trebuie știut că Legea concurenței interzice autorităților statului să favorizeze vreunul dintre competitorii din piață.
Consiliul Concurenței efectuează, deja, o investigație pentru cunoaș-terea pieții serviciilor din transporturile maritime și, cu certitudine, serviciile de siguranță a navigației vor intra sub lupa sa.
Ministerul Transporturilor nu își poate permite un nou scandal, după 9 ani de procese, care l-au costat o avere. Ce motive ar avea să favorizeze pilotajul "pe genunchi", în dauna celui de calitate, legal?