Recolta de grâu e bună. Se va ieftini pâinea?

Cine a pariat pe grâu a făcut o bu-nă afacere. Recolta este frumoasă, cumpărători se găsesc, iar prețurile sunt satisfăcătoare, din moment ce fermierii se grăbesc să vândă.

Exportatorii iau caimacul
Producția din 2011 va fi de peste 5.720.700 tone (cât a fost în 2010) și mai aproape de 7.181.000 tone (corespunzătoare anului 2008). Pentru uz intern (consum uman, industrial și pentru sămânță), românii au nevoie de 3,5 - 4 milioane de tone de grâu. În acest an, va exista un excedent substanțial pentru export, de 2 - 3 milioane de tone.
Exportatorii, marile case de comerț străine și românești s-au grăbit să ia caimacul recoltei de grâu. Multe contracte de achiziții au fost semnate de acum trei - patru luni, când prețurile au fost bătute în cuie. Fermierii români au acceptat să dea marfa cu 150 de euro pe tonă (din siloz) sau cu 165 - 170 euro, dacă e încărcată pe nave, în portul Constanța. Chiar dacă e preț de grâu furajer, faptul că scapă de toată marfa odată și primesc banii pe loc, li se pare un mare avantaj.
Morarii și brutarii nu se grăbesc să cumpere. Prețul este bun, dar câți au resursele necesare și își pot permite să le imobilizeze în stocuri? Pe de altă parte, cine poate spune cum vor evolua prețurile, dacă e cazul să faci provizii de pe acum?

Vom mânca… românește
Firmele mici privesc spre Dobrogea Grup. Primul morar al țării și cel mai mare producător de pâine din județul Constanța este un reper pentru ele. Oare cum vede evoluția pieții?
"Recolta de grâu de anul acesta este bună, atât cantitativ, cât, mai ales, calitativ. Dacă anul trecut din întreaga recoltă doar 10-15% a însemnat grâu pentru panificație, anul acesta 85% din cantitatea de grâu recoltată este pentru panificație. Prețurile au scăzut și se estimează că vor scădea în continuare. În mod normal, recolta din anul acesta este suficientă pentru a asigura din grâul românesc necesarul pe piața internă. Însă, piața decide. Dacă anul trecut, încă din luna august am fost obligați să cumpărăm grâu de panificație din import, anul acesta sperăm să nu fim nevoiți să apelăm la importuri" - precizează Maria Ionescu, specialistul PR al consorțiului. Printre rânduri, se poate citi ce politică de achiziții a adoptat Dobrogea Grup pentru acest sezon.
Nici producătorul "Dobre și Fiii" nu se grăbește să-și facă aprovizionarea. Nu poate concura cu exportatorii, care plătesc grâul pe loc. "Noi solicităm un termen de 30 - 40 de zile, cu plata la vânzare" - afirmă directorul economic Magda Piuaru.
În timp ce fermierii speră ca prețul grâului să urce la 250 - 300 euro pe tonă, companiile de morărit și panificație mizează pe scăderea lui. Jocul dintre cerere și ofertă va decide cine are dreptate. Un lucru este, însă, bine știut: recoltele de grâu din acest an sunt bune pe toate meridianele lumii.

Stocuri, cu ce bani?
"Problema cea mai mare este evaziunea fiscală în sector, din câmp și până în magazine. După introducerea sistemului de taxare inversă la cereale sperăm să fie redusă evaziunea fiscală, dar rezolvarea finală stă tot în fiscalitate mare și controlul sever al sectorului. Ani de zile ne-am confruntat cu acest fenomen, care a afectat companiile serioase, și, îndeosebi, bugetul de stat. Aceasta a condus la o competiție inegală, la diminuarea veniturilor și a marjelor produsului, în mod deosebit pentru firmele care respectă legislația (ceea ce ar fi firesc într-o economie), toate acestea cu efect asupra veniturilor bugetare ale statului. La ora actuală, o problemă rămâne păstrarea în țară a unei cantități suficiente de grâu de panificație, astfel încât să consumăm grâul românesc, fără a fi nevoiți să apelăm la importuri, așa cum am făcut în ultimii ani" - afirmă Maria Ionescu.
Dar cine trebuie să investească în stocurile de 3,5 - 4 milioane de tone de grâu, necesare consumului intern: fermierii, silozarii, morarii, guvernul, prin rezervele naționale?
"Evoluția prețului pâinii este condiționată de ceea ce se va întâmpla pe piața grâului" - afirmă Magda Piuaru. Cu alte cuvinte depinde, în bună parte, de realizarea stocurilor interne necesare consumului, dar și pentru a tempera prețurile de achiziție a materiei prime.
Pentru micii brutari, viitorul prețului pâinii are chiar mai multe necunoscute. "Noi depindem de prețul făinii, al gazelor și motorinei, de dobânzile la credite, de taxe și impozite. Aproape că nu mai controlăm nimic" - afirmă Nicolae Balamache, directorul firmei "Balbo" SRL.