Reconversie profesională! "Lupi de mare" care aleg navigaţia fluvială

Meseria de navigator, cu privaţiunile şi noile sale provocări, aduce o mare satisfacţie, aceea a unui venit ce permite, de exemplu, construcţia mai lesne a unei case, generează un trai mai bun de viaţă, este un pol de stabilitate. Vine însă un moment în care, din diverse motive, „lupul de mare” spune stop şi trebuie să repornească pe un alt drum, iar una dintre soluţii o reprezintă reconversia de la navigaţia comercială maritimă la cea fluvială.

Viaţa pe mare nu este atât de simplă sau romanţată aşa cum pare pe micile/marile ecrane. Sunt avantaje, în primul rând de natură financiară, mai ales când ajungi comandant, şef mecanic sau căpitan, dar şi dezavantaje pe măsură, explicate pe larg, în cadrul sesiunii de dezbateri a Maritime Business Week, de către Teodor Popa, directorul general al Centrului Naţional de Pregătire a Personalului din Transporturi Navale - CERONAV.

„Cine nu a fost pe mare nu ştie ce e dorul de familie, de ţară, să te îmbolnăveşti şi să nu te poţi trata, să bei o apă deteriorată, să mănânci în fiecare zi o mâncare cu acelaşi gust, să vezi aceleaşi feţe, care te mai şi enervează, să desfăşori zilnic aceeaşi activitate, care devine o rutină.

Apare, de cele mai multe ori, un moment în care spui stop acestei meserii, şi nu pentru că nu ţi-ar plăcea sau că nu te-a făcut fericit, ci pentru că apare oboseala, boala, apar alte nevoi, de a-ţi întemeia o familie, de a avea un copil. Vrei să porneşti pe un nou drum şi te întrebi: ce voi face mai departe? Una dintre posibilităţi este reconversia de la navigaţia comercială maritimă la cea fluvială. Şi asta pentru că, în ultima perioadă, a apărut nevoia de personal navigant în sectorul de ape interioare şi nu mă refer aici numai la fluvii, ci şi la canale, lacuri, râuri din Europa pe care se navigă constant”, a declarat directorul general Teodor Popa.

Mici obstacole, uşor de depăşit

Acesta a precizat că, firesc, există mici diferenţe între cele două tipuri de activităţi, dar nu sunt bariere de nedepăşit.

„Prima întrebare care se pune este «De ce aş alege aşa ceva?», apoi «Cum aş putea face să execut acelaşi tip de activitate pe fluviu?». Într-adevăr, câştigurile sunt mai mici decât cele de pe mare, însă apare avantajul de a fi mai aproape de casă, de a vedea tot timpul ţărmul, de a fi racordat tot timpul la un telefon ieftin, de a avea acces la internet. Există mici obstacole, deşi nu ar trebui să existe bariere între navigaţia pe mări şi oceane şi cea de pe fluviu. Navele nu seamănă între ele, cele de la fluviu se pot răsturna mai uşor, curenţii fluviali sunt diferiţi faţă de cei maritimi, şenalele navigabile au alte configuraţii.

Navigaţia diferă, de aceea s-au creat reguli, legea românească este croită după directiva europeană”, a spus directorul general al CERONAV.

Navigatorii care şi-au propus să facă acest pas trebuie să ştie că pot obţine certificatul de marinar, şef de echipaj, timonier sau conducător de navă dacă sunt întrunite anumite condiţii pentru navigaţia pe mare.

„În cazul comandanţilor, pentru a obţine certificatul din oficiu, sunt necesare 500 de zile de ambarcare la bordul navei ca şi comandant, plus un curs de trei zile, plus un curs de radiotelefonie şi radar. Pentru ofiţer secund sau timonier, sunt necesare numai 360 de zile de ambarcare.

Certificatul de conducător de navă poate fi obţinut direct, pe baza unui examen, dar sunt necesare 500 de zile de ambarcare în domeniul maritim doar la punte, după care urmează 180 de zile de stagiu ca marinar în timpul cursului (18 luni) şi 180 de zile stagiu de marinar la bordul navei.

CERONAV este singura instituţie care poate face trecerea de la navigaţia maritimă la cea fluvială. Certificatul de conducător de navă se obţine după ce cursanţii parcurg un program pe un simulator acreditat sau pe o navă specializată”, a mai spus Teodor Popa.

Pilotaj, remorcaj, învăţământ

Personalul maritim are însă şi alte oportunităţi de reconversie. Astfel, navigatorii pot intra în pilotaj, remorcaj, pot activa în autorităţi sau companii de profil ale statului - Autoritatea Navală Română, Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime, Compania Naţională Administraţia Canalelor Navigabile -, în şantiere navale, în instalaţii

off-shore, care au căpătat un mare avânt în zonă, gen proiectul Neptun Deep, ori în domeniul turbinelor eoliene.

Nu este de neglijat nici partea de învăţământ, de formare, Universitatea Maritimă sau CERONAV având nevoie de experţi în domeniu, care să-i pregătească pe viitorii „lupi de mare”.