Refuzul angajatorilor - o palmă pe obrazul educației naționale

192
Refuzul angajatorilor - o palmă pe obrazul educației naționale - fondrefuzulangajatoriloropalmape-1643737779.jpg
„Regretăm, nu aveți experiență!“ Cu aceste cuvinte, proaspeților absolvenți li se trântesc ușile în nas. Indiferent că au fost eliberate de instituții de învățământ de stat sau private, diplomele nu le asigură accesul la un loc de muncă. Migrația a două milioane de lucrători a lăsat un gol imens în economia națională. Armata de rezervă s-a topit, iar piața țipă după oameni. Și totuși, cohorta tinerilor ieșiți de pe băncile școlii - cu chef de muncă și dorință de afirmare - este ținută la poarta economiei.

Refuzul angajatorilor este o palmă dată educației naționale. Companiile n-au nimic împotriva tinerilor. Dimpotrivă, au mare nevoie de energia, de prospețimea, de receptivitatea și capacitatea lor de învățare. Dar aceste calități nu sunt suficiente pentru a închega o competență profesională. Mai trebuie adăugate cunoștințele teoretice aplicate, abilități, deprinderi. Iar toate acestea înseamnă practică, experiență. Or, școala i-a înarmat pe tineri doar cu teorii generale, din care mare parte constituie un balast. Aceasta explică de ce fiecare ușă închisă în fața unui absolvent este, în fapt, un nou eșec al învățământului național, dar și o invitație la ieșirea din anchiloză, la adaptare la nevoile prezentului și la cerințele viitorului.

Sistemul românesc de educație nu este singurul care a prins rugină. Școlile de pe întregul continent nu sunt în stare să satisfacă cerințele economiilor naționale. Ce altă dovadă mai bună poate fi decât lanțul de crize de pe piața internațională a muncii. În loc să reformeze educația, statele apelează la soluția de urgență: deschid, larg, granițele muncii, încercând să satisfacă foamea de competențe a propriilor economii pe seama altora. Cu ce rezultat? Lucrătorii cu experiență au migrat dinspre Est spre Vest, iar criza de profesioniști s-a mutat, treptat, dinspre Occident spre Răsărit. Într-o Europă unită, în care circulația capitalurilor a cuprins întregul continent în rețeaua sa, migrația forței de muncă tinde să devină o frână în calea dezvoltării tuturor, chiar și a celor bogați, care vor să-și plaseze banii în Est. Astăzi, investitorii occidentali au nevoie de specialiști nu doar la ei acasă, ci și în țările răsăritene în care fac tot mai multe afaceri.

Compatibilitatea învățământului cu economia este o problemă continentală.



Educația este unul dintre cele mai conservatoare sisteme sociale

Organismele internaționale sunt conștiente de răscrucea la care a ajuns școala și se întreabă: „Care e calea bună?“ Dacă producția educațională nu are desfacere pe piață, înseamnă că industria competențelor se îndreaptă spre faliment. Cum de s-a ajuns aici? Tiparele după care se forjează forța de muncă sunt învechite, depășite? Aceasta ar putea fi cauza fundamentală. Iar dacă este adevărat, cum ar trebui să arate specialistul viitorului / absolventul ieșit de pe banda rulantă a învățământului?

În urmă cu un deceniu și jumătate, Comisia Europeană și-a asumat rolul de proiectant al „omului secolului XXI”. Conform portretului robot schițat de ea, acesta ar trebui să aibă capacitatea de a comunica în limba maternă și în limbi străine, să dețină cunoștințe de bază în matematică, știință și tehnologie, abilități de lucru cu calculatorul, deprinderea celor mai eficiente tehnici de învățare, competențe de comunicare interpersonală, socială și abilități civice, spirit de inițiativă și capacitate de comunicare a culturii proprii. La acestea, trebuie adăugate abilități precum: creativitatea, gândirea critică, dimensiunea europeană și participarea civică activă. Autorii proiectului erau convinși că absolvenții cu o asemenea pregătire vor găsi mai repede un loc de muncă decât cei pregătiți după vechile calapoade.

Propunerea a ajuns în dezbaterea statelor membre ale Uniunii Europene, în Parlamentul European și Comitetul Economic și Social, dar n-a fost transpusă în planuri, programe și metode educaționale. Este cert că o asemenea reformă nu e deloc ușoară, având în vedere rezistența la schimbare ce caracterizează școala, în general. Deși ar trebui să fie promotoarea noului, inclusiv în privința propriilor structuri și mecanisme instituționale, educația este unul dintre cele mai conservatoare sisteme sociale, iar guvernele europene nu au nici știința, nici voința să accelereze schimbarea. Pe de altă parte, în goana după profit, masa mare a companiilor europene nu își asumă rolul de a contribui la formarea profesională a forței de muncă. De aceea, mulți ani de-aici încolo, tinerii vor fi întâmpinați de angajatori cu refuzul: „Regretăm, nu aveți experiență!“ 



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Pagina a fost generata in 0.3841 secunde