Remember / Linia ferată Canara, legătura între Portul Constanța și cariera de piatră de la Ovidiu

În timpul construirii Portului Constanța (1896-1909), a fost realizată și o linie ferată specială pentru aprovizionarea cu piatră. Este vorba de Linia Canara, care făcea legătura între Portul Constanța și cariera de piatră din localitatea Canara, vechea denumire a orașului Ovidiu, se arată într-un comunicat de presă transmis vineri, 4 august, de Biroul de Mass Media din cadrul CFR Infrastructură Constanţa.

Încă de la început, Linia Canara a fost construită cu statutul de „provizorie“.

„Din Halta Medeea se bifurca linia către Canara, care servește pentru transportul pietrei necesare portului. N-are nici un canton, iar lungimea ei este de 15 km.

Linia accesului nou din Port pornește tot din Halta Medeea, merge paralel cu principala pe 2 km. distanţă, apoi taie șoseaua Constanţa - Mangalia, la Halta Viilor și coboară în Port.

Este provizorie, până la terminarea tunelului de acces pe linia portului.

Lungimea actuală acestei ramuri este de 6 km“, nota Cpt. M.D. Ionescu în cartea „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea”.

Despre utilitatea acestei linii se pomenește și în volumul „1878-1928 Dobrogea - Cincizeci de ani de vieaţă românească“

„Înființată în timpul construcției portului, astăzi are o lungime totală de 21 km. A servit și serveşte pentru interesele portului. Plătindu-se unele taxe tarifare speciale, pot obține concesia și alte autorități, societățile și chiar particularii, de a circula cu trenuri pe această linie pentru transporturi de material pietros din cariera Canara“.

În urma industrializării și a dezvoltării Dobrogei, linia ferată Canara a fost, în mare parte, desființată. Pe locul carierei de piatră s-a construit o electrocentrală, iar traseul liniei a fost schimbat de la km 12+450, fiind redirecționat pe podul de peste Canalul Poarta Albă - Midia Năvodari. În prezent, linia 817 ajunge până la Cap Midia - Sitorman.

Foto: „Constanţa Pitorească - cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustraţii”, de Ioan Adam