România este ținută cu anii la poarta zonei euro, dar Croația a fost primită rapid

 

- stabilitatea prețurilor - rata medie a inflației să fie durabilă și să nu depășească cu mai mult de 1,5% inflația celor mai performante trei state din UE;

- finanțe publice solide - statul respectiv să nu se afle în procedura de deficit excesiv la momentul examinării;

- stabilitatea cursului de schimb - participarea la mecanismul european al ratei de schimb „ERM II” timp de cel puțin doi ani, fără tensiuni severe, în special fără devalorizare față de euro;

- un anumit nivel al ratelor dobânzilor pe termen lung, care să asigure durabilitatea convergenței - nu trebuie să depășească cu mai mult de 2% rata dobânzilor pe termen lung din cele trei state membre cu cele mai bune performanțe privind stabilitatea prețurilor.

Dar eu am mari îndoieli că, în prezent, toate statele care fac parte din zona euro îndeplinesc aceste exigențe, în condițiile în care crizele din ultimii trei ani și invadarea Ucrainei de către armata Federației Ruse au afectat puternic economia mondială.



Statul trebuie reformat

În luna mai 2018, potrivit raportului de convergență de la acea dată, România îndeplinea un singur criteriu dintre cele patru necesare pentru adoptarea monedei euro, și anume cel privind finanțele publice. La sfârșitul anului 2020, cu un deficit de 8,0% din produsul intern brut, cu mult peste nivelul excesiv, de 3%, țara noastră nu mai îndeplinea nici acest criteriu. Pentru încadrarea în ținta de deficit bugetar, guvernanții vor trebui să efectueze o reformă profundă a instituțiilor statului, să desființeze structurile și posturile parazitare, să elimine cheltuielile bugetare inutile, să stimuleze creșterea economică și să atragă mai multe venituri la bugetele statului, combătând evaziunea fiscală.

 

Chiar dacă România se confruntă, în prezent, cu probleme mult mai fierbinți – criza prețurilor energetice și a materiilor prime, creșterea cheltuielilor bugetare și a datoriei publice, relansarea economiei, afectată de cumulul de crize și de războiul din vecinătatea României – pregătirile pentru adoptarea monedei euro trebuie continuate. În definitiv, toate aceste chestiuni sunt conectate între ele. O politică bugetară bazată pe reforme, pe ținerea în frâu a cheltuielilor bugetare și pe relansarea economiei îi va permite României să se apropie și mai mult de momentul intrării în zona euro.

„Producția” comisiilor guvernamentale

Prin Hotărârea de Guvern nr. 931 din 2016, sarcina „promovării reformelor bugetare și structurale necesare creșterii flexibilității economiei românești și pregătirii măsurilor necesare aderării la moneda europeană” fusese încredințată unui comitet interministerial special înființat. Respectivul organism era coordonat de primul-ministru, în calitate de președinte, de ministrul Finanțelor publice și de guvernatorul Băncii Naționale a României, în calitate de vicepreședinți. Din el făceau parte reprezentanți ai mai multor ministere și instituții (printre care Institutul Național de Statistică, Comisia Națională de Prognoză și Consiliul Concurenței).

Prima și ultima reuniune a respectivului comitet a avut loc pe data de 10 aprilie 2017, fiind prezidată de premierul Sorin Grindeanu. La scurt timp, în baza OUG nr. 24/2018, locul său a fost luat de Comisia națională de fundamentare a planului național de adoptare a monedei euro. Aceasta avea „rolul de a pregăti calendarul de intrare a României în mecanismul unic de supraveghere și de adoptare a monedei euro, precum și acțiunile necesare pentru pregătirea economiei și societății românești”.

Conducerea comisiei era asigurată de doi co-președinți, respectiv primul-ministru și președintele Academiei Române, și de doi vicepreședinți – guvernatorul BNR și un viceprim-ministru.

 

Noul organism s-a reunit de patru ori în 2018, fiind prezidat de două ori de premierul Viorica Dăncilă și de alte două ori de Ioan Aurel Pop – președintele Academiei Române. Munca lui s-a materializat în două documente: „Raportul de fundamentare al Planului național de adoptare a monedei euro” și „Planul național de adoptare a monedei euro”. La ultima ședință (din 11 decembrie 2018), „majoritatea covârșitoare a membrilor comisiei a aprobat, ca obiectiv realist pentru adoptarea monedei euro de către România, orizontul de timp 2024-2026”.

S-a așternut uitarea

Ce fac, în prezent, aceste comitete și comisii? Nu se mai știe. Site-ul Guvernului păstrează tăcerea în această chestiune. Să se fi ales praful de opera miniștrilor, bancherilor, academicienilor și funcționarilor guvernamentali care au pus economia românească sub microscop, încercând să o înțeleagă, să-i descifreze năravurile, capriciile, poftele, apucăturile și să formuleze estimări și previziuni privind aderarea la moneda euro? Oare din cauza crizelor și schimbărilor petrecute în economia și societatea românească în ultimii ani, „Planul național de adoptare a monedei euro”, conceput cu atâta efort în laboratoarele guvernamentale, va trebui reformat?