Strategia salariilor mici și fiscalizarea excesivă a muncii - o politică cu consecințe economice profunde

339
Strategia salariilor mici și fiscalizarea excesivă a muncii - o politică cu consecințe economice profunde - fondstrategiasalariilormicisifis-1635693696.jpg

Articole de la același autor

„Veniți în România! Avem forță de muncă bine pregătită și ieftină.“ Ani la rând, guvernanții de la București au încercat să atragă investitorii străini, băgându-le în cap ideea că românii se vând pe bani puțini. Desigur, nu se poate nega faptul că salariile din țara noastră sunt mici, dar este josnică folosirea acestei realități dureroase, în politica de stat. Este ca și cum guvernul ar scoate poporul în târgul de forță de muncă și i-ar invita pe europeni să-i pipăie musculatura, să-l caute la dinți, asigurându-i că „animalul“ nu mănâncă mult, dar muncește cât șapte.

În urechile multora dintre investitori, cuvintele guvernanților români au sunat ca o recomandare: dacă vin, pot ține salariile și nivelul de trai al lucrătorilor cât mai jos. Și, într-adevăr, ani la rând, companiile străine au făcut bani buni în industria textilă, producând în lohn și plătindu-i pe muncitori cu salariul minim pe economie. Pe deasupra, statul român le-a dat tot sprijinul, menținând cât mai jos acel minim și închizând ochii la practica muncii la negru.

Fiscalizarea excesivă a muncii

Politicienii afaceriști și economiștii puterii văd în creșterea salariilor maselor doar potențiale pericole. Pentru ei, lefurile ceva mai mari ale angajaților sunt doar surse de inflație, de descurajare a vânzărilor, a exportului. De aceea, prin politicile salariale, prin pârghiile fiscale și bancare, câștigurile reale sunt ținute cât mai jos. Iată, gradul de fiscalizare a muncii din România este cel mai înalt din Uniunea Europeană.


Din câștigul lunar al lucrătorului român, statul încasează 45% sub formă de impozit pe venit și contribuții sociale. Dar nu se mulțumește cu atât. Îi bagă bietului lucrător mâna în buzunar și îi mai ia, din banii rămași, 19% TVA plus alte bune procente sub forma accizelor pe gaze, pe curentul electric, țigări și băutură, ori a impozitului pe locuință, pe terenul de sub ea, pe mijlocul auto, pe locul de parcare și pe cel de veci din cimitir. În final, sărmanul rămâne cu mai puțin de 40% din câștigul lunar, din care trebuie să trăiască el și familia sa.

Pentru a putea ține mai bine sub control lucrătorii și a îngenunchea sindicatele, guvernanții români au desființat negocierea contractelor colective de muncă la nivel național și de ramură economică. Majorarea salariului minim la nivel național și a pensiilor a rămas la bunul plac al celor aflați la putere, fiind folosită ca un mijloc de a atrage mai multe voturi din partea electoratului.



Capitalul străin din România


Politica salariilor mici a atras un mare număr de investitori străini în țara noastră. Iată, la data de 30 septembrie 2021, din cele 1.092.602 societăți comerciale active din punct de vedere juridic, 21,52%, respectiv 235.140 de societăți aparțineau oamenilor de afaceri străini, capitalul social subscris de aceștia fiind ceva mai mare de 49,225 miliarde echivalent euro.

Pe de altă parte, aceeași politică salarială a provocat o adevărată viitură a forței de muncă spre Occident. Potrivit unor estimări, până la cinci milioane de români lucrează peste graniță, pentru salarii de câteva ori mai mari decât cele din țară. Localități întregi sunt depopulate, cei de acasă trăind din banii trimiși de emigranți. România a devenit un rezervor de forță de muncă și o școală a specialiștilor de care are nevoie Occidentul.

Migrația externă, stimulată de stat

Statul român stimulează exodul forței de muncă, nu doar prin politica salariilor mici și a fiscalității excesive asupra veniturilor. Timp de mai mulți ani, Ministerul Muncii l-a încurajat prin oferte de locuri de muncă în străinătate, postate pe propriul site.

Migrația externă a fost și este susținută, în continuare, de statul român printr-o politică activă de distrugere a locurilor de muncă. Odată cu falimentarea companiilor Navrom, Petromin și Romline, a Companiei Naționale de Pescuit Oceanic, și dispariția unei flote maritime comerciale de 301 nave, cu o capacitate de transport de 6.185.000 tdw și a unei flote de pescuit oceanic de circa 100 de nave, s-au desființat peste 25.000 de locuri de muncă. Drept urmare, navigatorii români s-au văzut nevoiți să migreze în flotele străine. Astăzi, instituțiile de învățământ superior marinăresc din România și CERONAV pregătesc navigatori pentru flotele altor țări.

Transportul pe calea ferată calcă, la rândul său, pe urmele celui maritim, cele trei companii feroviare cu capital de stat confruntându-se cu grave probleme manageriale și financiare, care au dus la pierderea a mii de locuri de muncă în ultimii 20 de ani.



Economia, în suferință


Nu trebuie omis faptul că, prin susținerea migrației, statul român scapă de presiunea unui șomaj prea ridicat și de povara protecției sociale. Pe de altă parte, migranții aduc, în fiecare an, peste 3 miliarde de euro în țară, bani din care, prin mecanismul taxelor și impozitelor, o mare parte ajung în visteria statului.

Singura păgubită este economia națională, care a pierdut o armată de specialiști, de lucrători înalt calificați, de tineri cu putere de muncă și care se confruntă cu un proces de îmbătrânire a resursei umane rămase. Astăzi, numeroase ramuri economice trec printr-o criză acută de lucrători calificați. În multe dintre ele – printre care industria navală și industria portuară – vârsta medie a lucrătorilor este înaintată. 



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.6231 secunde