Timp de trei decenii, guvernanții români au tolerat și încurajat fenomenul agamaniei

Deși au o funcție de decizie, în practică, rolul agamanilor se reduce la acela de intermediari. De regulă, agamanii nu au inițiative, nu hotărăsc de capul lor, ci al altora. Misiunea lor este extrem de simplă: comunică mandatul pe care l-au primit „de sus” și votează în limitele lui. Pentru asta nu au nevoie nici de pregătire de specialitate, nici de o bună documentare.

Agamanii sunt devoratori de sinecuri. Serviciile lor sunt plătite cu o indemnizație de 20% din leafa directorului general al unității. Așa se explică de ce agamanii țin ca șefii unităților economice să fie foarte bine remunerați.



Artizanii dezastrului economic

În ultimii 30 de ani, agamanii au contribuit decisiv la dezastrul economiei românești. Ei sunt instrumentele prin intermediul cărora s-au înfăptuit privatizările frauduloase și falimentarea unor ramuri întregi de activitate. Prin intermediul lor s-au pus în practică ingineriile financiare, licitațiile trucate, achizițiile din bani publici la prețuri umflate, căpușirea companiilor și instituțiilor de stat, agamanii fiind parte a mecanismului corupției și traficului de influență.

Pe vremea fostului FPS, agamanii fruntași ajunseseră să dețină și câte zece mandate, în același timp, în adunările generale ale acționarilor și consiliile de administrație ale unor întreprinderi de stat.

Conceptele „agaman” și „agamanie” au fost introduse de ziarul „Cuget Liber” în vocabularul publicistic la începutul anilor ´90, pe vremea când liderii locali ai FSN și apoi ai PDSR și PNȚCD au început opera de distrugere a companiilor de navigație Navrom, Petromin și Romline, a unităților din turism și comerț, a celor din industria și agricultura județului. Într-o formă deloc atenuată, fenomenul agamaniei este prezent și în zilele noastre.

Sinecuri pentru oamenii Puterii

De-a lungul anilor, toate partidele ajunse la putere au contribuit la perpetuarea agamaniei, folosindu-se de ea pentru a acorda sinecuri.

În zilele noastre, agamanii sunt, de regulă, consilieri ai demnitarilor și înalților funcționari cu priză la partidele aflate la putere, care sunt răsplătiți în acest fel pentru serviciile aduse. Salariile lor lunare sunt mizilic în comparație cu veniturile obținute lunar din indemnizațiile de ședință.

Sistemul este inechitabil pentru faptul că acești reprezentanți ai statului sunt plătiți, în același timp, pentru funcția de bază și pentru participarea la AGA. Pe de altă parte, este incorect și inechitabil ca acționarul majoritar să încaseze, prin reprezentantul său, bani de la compania sa, sub formă de indemnizații de ședință, pentru faptul că își exercită dreptul și obligația de a participa la adunările generale ale acționarilor.

Tentative eșuate

Toate tentativele de a pune capăt fenomenului au eșuat lamentabil, deși statul român încheiase acorduri cu Uniunea Europeană, FMI și Banca Mondială, care îl obligau să reducă numărul reprezentanților statului în AGA și consiliile de administrație. În 2015, pe vremea Guvernului Cioloș, chiar a fost lansat în dezbatere publică un proiect de act normativ care promitea reducerea numărului reprezentanților statului în consiliile de administrație la numai două persoane. Actul normativ a fost aprobat, dar fără prevederile ce amenințau cu dispariția a numeroase sinecuri de partid.

O promisiune uitată

În 2021, i-a venit rândul Guvernului Cîțu să promită restrângerea fenomenului. La începutul acelui an, premierul a declarat că va reduce numărul reprezentanților statului în consiliile de administrație de la șapte la cinci. Mai mult n-a îndrăznit să promită. Cum era de așteptat, nici Guvernul Cîțu nu s-a ținut de cuvânt.

Agamania are rădăcini politice adânci, care o țin în viață și o fac să înflorească sub toate guvernele. Iată, în timpul Cabinetului Ciucă, statul continuă să aibă câte șapte reprezentanți în consiliile de administrație sau consiliile de conducere ale Companiei Naționale de Investiții Rutiere, Autorității Navale Române, Autorității Aeronautice Civile Române, Registrului Auto Român, Administrației Fluviale a Dunării de Jos Galați, Hidroelectrica, CFR Călători, CFR Marfă și așa mai departe.

Victimele agamaniei

Fenomenul agamaniei provoacă mari pierderi financiare companiilor și instituțiilor statului. Dar trebuie să știți, stimați cititori, că agamanii nu își abandonează „victimele” nici dacă acestea se află „pe patul de moarte”. Iată un exemplu: în anul 2018, Societatea Litoral SA din Mamaia, la care statul român prin Ministerul Turismului deținea 82,27% din capitalul social, mai avea doi salariați: un angajat cu timp parțial de lucru de patru ore pe zi și directorul general, cu contract de mandat. În schimb, avea trei administratori, din care unul deținea și funcția de director general. Administratorii și directorul general au încasat suma totală 113.095 lei, în decursul anului 2018, iar angajatul cu program de patru ore, suma totală de 21.600 lei.

Statul român, respectiv Ministerul Turismului, nu și-a pus nicio clipă problema de ce este nevoie de trei administratori și un director general într-o societate care, de mulți ani, nu mai desfășura nicio activitate și care mai avea doar un salariat la nivel de execuție, și acela cu program redus de patru ore.

Astăzi, numeroase companii cu capital integral sau majoritar de stat aflate în pragul falimentului continuă să susțină bunăstarea armatelor de agamani.